2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚRCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Din bg. kurka.

CÚRCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Din bg. kurka.

curcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~rci, (îvr) ~rce / E: bg курка] 1 Femela curcanului (1) Si: (Trs) codină, corcodină, (Ban) ciurcă. 2 (Pex) Curcan (1). 3 (Îc) ~-bronzată Rasă de curcan cu greutate corporală mare. 4 (Pfm; îe) A fi (sau a sta, a umbla) ca o ~ plouată (sau beată) A fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. 5 (Pfm; îe) Nici ~, nici curcan Se spune despre cel care n-are o situație precisă. 6 (Pfm; îe) Râd și ~rcile E din cale-afară de caraghios. 7 (Trs) Haină femeiască (asemeni recălului) îmblănită cu piele de oaie. 8 (Irn) Infanterist. 9-10 (Trs) Încercare nereușită de a minți sau a înșela. 11 (Olt; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Bot; îc) Iarbă-de-~ Fumăriță (Fumaria officinalis).

CÚRCĂ, curci, s. f. Femela curcanului. De e curcă, Ce se-ncurcă, La revărsatul zorilor, În calea vînătorilor? ODOBESCU, S. III 9. Pe valea lui Ivănuș, O curcă cu două guși (Desagii). ȘEZ. IV 105. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă beată (sau plouată) = a fi (sau a sta, a ședea, a umbla) fără vlagă, zăpăcit, lipsit de curaj, abătut, trist. Rîd și curcile = e din cale-afară de caraghios, stîrnește rîsul tuturor.

CÚRCĂ ~ci f. Femela curcanului. ◊ A sta (sau a ședea, a umbla) ca o ~ plouată a fi, a umbla trist, abătut, fără chef. Râd și ~cile e din cale-afară de ridicol; caraghios. /<bulg. kurka

curcă f. femeiușcă curcanului; fig. curcă ploată, descurajat. [Slav. KURKA, găină (din kurŭ, cocoș)].

cúrcă f., pl. ĭ (rut. pol. kurka, găină, kur, cocoș, litv. kurka, curcă, rus. kúrica, găină, bg. kurkoĭ, curcan, d. vsl. kurŭ, cocoș; ung. [d. rom.] kurka, alb. čúrkă; ngr. kurkános, kúrkos, kúrkas, curcan, kúrka, curcă; turc. karkan, curcan. V. curnic). Femela curcanuluĭ. Ca o curcă ploŭată, umilit, rușinat. Ca o curcă beată, zăpăcit. Ca o curcă chĭoară, ca prostu. – În Trans. și corcodină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúrcă s. f., g.-d. art. cúrcii; pl. curci

cúrcă s. f., g.-d. art. cúrcii; pl. curci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚRCĂ s. (ORNIT.) (reg.) puică, (Ban.) tutcă. (~ este femela curcanului.)

CURCĂ s. (ORNIT.) (reg.) puică, (Ban.) tutcă. (~ este femela curcanului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúrcă (cúrci), s. f.1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURCA subst. 1. – (Dm); Curca Berevoescul (BCI II 257), pren. 2. Curcea (13 -15 B 174). 3. Curcue, olt. (16 B V 37). 4. Curculescu fam. (Fulga). 5. Curcoanii (Sur XI). 6. Curcanul, C., din Sibiu (Cat gr. I).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.

curcă plouată expr. abătut, trist.

de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.

Intrare: Curca
Curca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Curca
Intrare: curcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcă
  • curca
plural
  • curci
  • curcile
genitiv-dativ singular
  • curci
  • curcii
plural
  • curci
  • curcilor
vocativ singular
plural

curcă

  • 1. Femela curcanului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: puică tutcă attach_file 2 exemple
    exemple
    • De e curcă, Ce se-ncurcă, La revărsatul zorilor, În calea vînătorilor? ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • Pe valea lui Ivănuș, O curcă cu două guși (Desagii). ȘEZ. IV 105.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. expresie A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. expresie Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: caraghios

etimologie: