3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corciu2 sn [At: MARIAN, ap. ȚIPLEA, P. P. / Pl: ~uri / E: ucr корчуху] (Reg) 1 Tufă. 2 Arbore mic, cu multe crengi.

córciu1, coárce [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~uri, ~rci / E: mg korcs] 1 a Corcit2 (3). 2 a Degenerat. 3 a (D. vite) De soi rău. 4 sn Corcitură (1). 5 sm Câine de vânătoare nedefinit mai îndeaproape.

corciu a. și m. ibrid, bastard: fii corci și fără cuget NEGR. [Ung. KORCS].

corciu n. Buc. tufă: sub un corciu de rosmarin. [Rut. KORČ].

corci1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.

CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

CORCI1, corci, s. m. (Regional) Corcitură. Cîinele meu se vede că-i corci de lup. CONTEMPORANUL, VIIII 2.

CORCI ~ m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș.

1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corci1 (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci

corci (corcitură) s. m., pl. corci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

corci s. v. BASTARD. CORCITURĂ. METIS. TUFĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

córci (-oárce), adj.1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard).

córci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

córciu2, córciuri, s.n. (reg.) arbore mic și crenguros; tufă, buhaci, ghijar, jip, muzuc, târș.

córciu1, córciuri, s.n. (reg.) animal născut prin încrucișarea a două specii; bastard, corcitură, hibrid.

córci1, s.m. – (reg.) Corcitură, bastard. – Din magh. korcs „încrucișat” (< lat. crux, crucis „cruce”) (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: Corciu
Corciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Corciu
Intrare: corciu
corciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corci (s.m.)
corci1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corci
  • corciul
  • corciu‑
plural
  • corci
  • corcii
genitiv-dativ singular
  • corci
  • corciului
plural
  • corci
  • corcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corci (s.m.)

etimologie: