3 intrări

35 de definiții

din care

Explicative DEX

BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

barat1 sm vz bărat

bărat2 sn vz berat

bărat1 sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.

berat sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I 217/26 / V: bar~, băr~2, ~reat / E: nct] (Înv) Diplomă sau brevet de învestitură dat de înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie Si: firman, uric.

bereat sn vz berat

barát2 s.n. v. berat.

bărát2 s.n. v. berat.

bărát1 s.m. (înv.) Călugăr sau preot catolic. • pl. -ți. /<magh. barát.

berat s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie; firman. • pl. -uri. și barat, bărat, bereat s.n. /<tc. berat.

bereat s.n. v. berat.

BĂRAT1 sm. Preot catolic: toată obștea... asculta cîntările latinești ale băratului (ODOB.) [ung. barat].

BĂRAT2 (pl. -aturi) sn.BERAT.

BERAT (pl. -aturi) sn. 🔎 Diplomă de investitură dată de către Poartă Domnilor Țărilor românești cînd se așezau în scaunul domniei [tc.].

BĂRAT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.

BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.

bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].

barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.

bărát V. barat.

berát n., pl. urĭ și e (turc. berat, id.). Vechĭ. Diplomă, brevet, decret de domnie.

Ortografice DOOM

bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați

berat (înv.) s. n., pl. beraturi

bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați

berat (înv.) s. n., pl. beraturi

berat s. n., pl. beraturi

bărat (călugăr) s. m., pl. bărați

berat s. n., pl. beraturi

Etimologice

barat (barați), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).

berat (beraturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt’a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

BERAT, beraturi, s. n. (Înv.) Act, titlu, înscris purtînd pecetea sultanului. (din tc. berat, cf. alb., bg. berat)

Enciclopedice

Băratu v. Brat 36.

Regionalisme / arhaisme

BARAT s.n. v. berat. substantiv neutru

BĂRAT s.n. v. berat. substantiv neutru

BERAT s. n. (Mold., ȚR) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Țărilor Românești la instalarea în domnie. A: Ducîndu-să la curtea cea domnească, s-au cititu beratul cel împărătescu. NCL II, 292. S-au citit fermanul cel de domnie, că bereat încă nu se scosese. AXINTE URICARIUL; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: [Duca-Vodă] îmbrăcînd caftanul, după ce au citit baratul de domnie, au dat cu 12 tunuri. R. POPESCU. Variante: barat (R. POPESCU), bărat (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bereat (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. berat. substantiv neutru

BEREAT s. n. v. berat. substantiv neutru

Intrare: Băratu
Băratu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băratu
Intrare: bărat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărat
  • băratul
  • băratu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • bărat
  • băratului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • băratule
  • bărate
plural
  • băraților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barat
  • baratul
  • baratu‑
plural
  • barați
  • barații
genitiv-dativ singular
  • barat
  • baratului
plural
  • barați
  • baraților
vocativ singular
  • baratule
  • barate
plural
  • baraților
Intrare: berat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berat
  • beratul
  • beratu‑
plural
  • beraturi
  • beraturile
genitiv-dativ singular
  • berat
  • beratului
plural
  • beraturi
  • beraturilor
vocativ singular
plural
bărat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărat
  • băratul
  • băratu‑
plural
  • băraturi
  • băraturile
genitiv-dativ singular
  • bărat
  • băratului
plural
  • băraturi
  • băraturilor
vocativ singular
plural
barat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barat
  • baratul
  • baratu‑
plural
  • baraturi
  • baraturile
genitiv-dativ singular
  • barat
  • baratului
plural
  • baraturi
  • baraturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bereat
  • bereatul
plural
  • bereaturi
  • bereaturile
genitiv-dativ singular
  • bereat
  • bereatului
plural
  • bereaturi
  • bereaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărat, bărațisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călugăr sau preot catolic. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101. DLRLC
etimologie:

berat, beraturisubstantiv neutru

  • 1. învechit Diplomă sau brevet de învestitură dat de înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie. MDA2 DEXI CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.