17 definiții pentru firman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRMAN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

firman sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 334/28 / V: fer~, ferim~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: tc fermān] Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii depinzând de Imperiul Otoman).

FIRMAN, firmane, s. n. Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

FIRMAN, firmane, s. n. (Învechit și arhaizant) Ordin emis de un sultan prin care de obicei erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii din provinciile imperiului otoman. Solii dau firmanul. Mircea îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le vorbește... BOLINTINEANU, O. 36. Sultanul, spre a se asigura de credința lui Mavrogheni, dete la 5 august un firman prin care îndatora pe domn și pe romîni să fie credincioși Porții. BĂLCESCU, O. I 87. Oprișanul mi-au spus mie Că așteaptă ca să-i vie Firman de la-mpărăție, Să te scoată din domnie. ALECSANDRI, P. P. 204.

FIRMAN ~e n. (în Imperiul Otoman) Ordin emis de sultan privind numirea sau mazilirea guvernatorilor aflați în dependență turcească. /<turc. ferman

firman n. ordin al Sultanului (destinat provinciilor Imperiului): solii dau firmanul, Mircea ’l citește BOL. [Turc. FIRMAN].

firmán n., pl. e (turc. firman, d. pers. ferman). Decret, ordin imperial la Turcĭ și la alțĭ suveranĭ musulmanĭ (Și’n P. P. rom.). – Și fe-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIRMAN s. (IST.) (turcism înv.) talhâș. (~ de domnie.)

FIRMAN s. (IST.) (turcism înv.) talhîș. (~ de domnie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

firman (firmane), s. n. – Decretul imperial în Turcia. – Mr. firmane. Tc. ferman (Șeineanu, II, 172; Lokotsch 594), cf. ngr. φερμάνι, bg. sb. ferman. Sec. XVIII.

Intrare: firman
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firman
  • firmanul
  • firmanu‑
plural
  • firmane
  • firmanele
genitiv-dativ singular
  • firman
  • firmanului
plural
  • firmane
  • firmanelor
vocativ singular
plural
feriman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ferman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firman, firmanesubstantiv neutru

  • 1. învechit Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). DEX '09 DLRLC
    sinonime: talhâș
    • format_quote Solii dau firmanul. Mircea îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le vorbește... BOLINTINEANU, O. 36. DLRLC
    • format_quote Sultanul, spre a se asigura de credința lui Mavrogheni, dete la 5 august un firman prin care îndatora pe domn și pe romîni să fie credincioși Porții. BĂLCESCU, O. I 87. DLRLC
    • format_quote Oprișanul mi-au spus mie Că așteaptă ca să-i vie Firman de la-mpărăție, Să te scoată din domnie. ALECSANDRI, P. P. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.