aron¹ sms [At: PANȚU, PL. / V: ~ă sf / E: ger Aron] (Bot; reg) 1 Rodul pământului (Arum maculatum). 2 Pana cocoșului (Aspidistra elatior).

aron² sn vz arvună

ARON 1 npr. m. ¶ 2 🌿 (BARBA-LUI-)ARON = COCOȘOAICĂ [ngr. άρον + npr. Aron].

Aron (Vasile) m. cel dintâiu poet popular ardelean, autorul poemei Piram și Tisbe si al dialogului comic Leonat și Dorofata (1770-1822).

Aron (barba lui) f. Tr. V. rodu pământului. [Alterațiune populară din arum (maculatum)].

Aron m. fratele mai mare al lui Moise, întâiul mare preot al Evreilor (sec. XV a. Cr.).

aravon sn vz arvună

aravonă sf vz arvună

arăvoană sf vz arvună

arăvon sn vz arvună

arăvonă sf vz arvună

aronă sfs vz aron¹

arvoană sn vz arvună

arvonă sf vz arvună

arvun² sn vz arvună

arvună sf [At: N. TEST. (1648) / V: ~vonă, ~voană, (înv) aravonă, arăvonă sn aravon, arăvon, ~un², aron, rav~ / Pl: ~ne / E: ngr ἀρραβῶν] 1 (Pfm) Acont. 2 (Înv) Amanet. 3 (Înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părți la căsătorie. corectat(ă)

ravună sf vz arvună

‡ARĂVON sn., ‡ARĂVONĂ (pl. -ne) sf. 1 = ARVUNĂ ¶ 2 Logodnă [ngr. άρραβών, άρραβώνα].

ARVON(Ă)...👉 ARVUNĂ...

ARVUNĂ, Mold. ARVONĂ (pl. -ne) sf. 1 ⚚ Sumă ce se dă la încheierea unei afaceri (o cumpărare, vînzare, închiriere) și care leagă părțile contractante să se țină de cuvînt, să respecte condițiunile înțelegerii: a da, a lua ~; omul... spune c’a dat arvonă (VLAH.) ¶ 2 ‡Mai adesea la pl. arvune (de logodnă), daruri ce se făceau la logodnă: cînd să va strica logodna, atunci arvunele, adecă darurile de la logodnă, să dau înapoi (LEG.-CAR.) [ngr. άρραβών].

ARVUNĂ, arvune, s. f. Acont (plătit mai ales la o vînzare sau la o închiriere). Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. ◊ Fig. L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. – Variantă: (popular) arvonă (CONTEMPORANUL, III 820) s. f.

ARVUNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [Var.: arvonă s. f.] – Ngr.arravon, -vona.

Aron-Vodă m. Domnul Moldovei, contemporanul și aliatul lui Mihaiu-Viteazul (1591-1595). El cumpără tronul cu un milion de galbeni și chinui pe locuitori cu dări grele și neauzite. Mazilit pentru cruzimile sale, fu reintegrat prin înrâurirea creditorilor săi. În 1595 fu scos din domnie de Sigismund Bathori, Domnul Transilvaniei și aruncat în închisoare, unde muri în 1597.

arvună f. 1. bani dați pentru garanția unui contract; 2. parte din prețul tocmelii dată înainte. [Vechiu rom. aravoană = gr. bizantin ARRAVÓNA].

arvónă (est) și arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.

arvună (pop.) s. f., g.-d. art. arvunei; pl. arvune

arvună (pop.) s. f., g.-d. art. arvunei; pl. arvune

arvună s. f., g.-d. art. arvunei; pl. arvune

arvună, -ne.

ARON s. v. rodul-pământului.

aron s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

ARVUNĂ s. v. acont.

BARBA-LUI-ARON s. v. rodul-pământului.

ARVUNĂ s. acont, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (~ la o tranzacție comercială.)

barba-lul-Aron s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

arvună (arvune), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).

arvună, arvune, (arvon), s.f. Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, după DER).

arvună, arvune, (arvon), s.f. – Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA) < vgr. arrhabon < ebr. êrâbôn (Scriban). Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, cf. DER).

ARON [arŏ], Raymond (1905-1983), filozof, sociolog și publicist francez. Prov. univ la Sorbona și la Collége de France. A criticat interpretarea marxistă a istoriei („Fillozofia critică a istoriei”), fiind unul dintre creatorii concepției tehnocratice a „societății industriale”, în care predomină știința și tehnica, sistemele de organizare și gestiune și se reduce rolul ideologiei („Opiul intelectualilor”, „18 lecții despre societatea industrială”).

ARON < ebr., fratele profetului Moise. 1. Petru-Aron Vvd; Aron-Vodă și Aroneanu m-rea Întemeiată de acesta. 2. Aronița, soția unui Aron (Ard). 3. Arontea (Ard II 194), formație ca Leonte din Leon; 4. Cu afer.: Ronta (Moț). Cf. Rone, Roncea, la tema Ron.

ARON TIRANUL, domn al Moldovei (1591-1592 și 1592-1595). Aliat cu Mihai Viteazul și Sigismund Báthory (1594) împotriva turcilor. Ctitor al mănăstirii Aroneanu; danii importante Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.

PETRU ARON, domn al Moldovei (1451-1452, 1454-1455, 1455-1457). A acceptat să plătească, începând din 1456, haraci Imp. Otoman. Înfrânt și Alungat din Moldova (1457) de Ștefan cel Mare, care, ulterior, l-a decapitat.