4 intrări

ales (adj.)

  • 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot.
    surse: NODEX DLRLC DEX '09 adjectiv un exemplu
    exemple
    • De multe ce sînt și dese, Nu le putem spune alese. TEODORESCU, P. P. 174.
      surse: DLRLC
  • 2. Desemnat prin vot.
    surse: NODEX DLRLC DEX '09 adjectiv adesea substantivat un exemplu
    exemple
    • O magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Alesul poporului = reprezentant al poporului în Marea Adunare Națională, în sfaturile populare etc.
      surse: DLRLC (și) substantivat
  • exemple
    • Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. COȘBUC, P. I 56.
      surse: DLRLC
    • La Brustureni... ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Mai ales = în special.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX locuțiune adverbială sinonime: îndeosebi 3 exemple
      exemple
      • Mai ales m-am uitat la un nour cătră Ceahlău. SADOVEANU, B. 23.
        surse: DLRLC
      • Oamenii se priveau și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306.
        surse: DLRLC
      • Un flăcău frumos răsare, E Teleajenul, copilă, Simți că este-al tău ales. COȘBUC, P. I 169.
        surse: DLRLC (și) substantivat
  • 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele.
    surse: DEX '09 DLRLC adjectiv un exemplu
    exemple
    • Pe patul de scînduri e așternută o scoarță aleasă în fel de fel de migălituri. DELAVRANCEA, S. 8.
      surse: DLRLC
  • 5. Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva); persoană preferată.
    exemple
    • Alesul inimii.
      surse: NODEX

etimologie:

  • vezi alege
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

ales (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) alege.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alegere selecționare un exemplu
    exemple
    • Mă dusei pe sat în jos, Să-mi aleg drăguț frumos; Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adjectivală 2 exemple
      exemple
      • Carnea pe alese și măruntaiele aveau mușteriii lor. PAS, L. I 71.
        surse: DLRLC
      • Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe – Deși vorbești pe înțeles. Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adverbială 2 exemple
      exemple
      • Nu se vinde pe alese.
        surse: DLRLC
      • Cum ajunge în grădină, o dată începe a smulge la salăți într-ales. CREANGĂ, P. 215.
        surse: DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală (în locuțiuni): alese
    surse: DLRLC DEX '09

etimologie:

  • vezi alege
    surse: DEX '09 DEX '98

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alés2, -eásă [At: COD. VOR. 72 / 9 / Pl: ~eși, -e / E: alege] 1 a Pur. 2 a De calitatea întâi. 3 a (Înv; d. moșii) Hotărnicit2. 4 a Separat2. 5 a (Înv) Descurcat2. 6 a (Înv) Hotărât2. 7-8 a, av (Îvp) Clar. 9 a (Pop; îe) Nici acasă nu-i -easă Se spune despre o situație încurcată. 10-11 a, av (Jur; înv, șîs lucru -) Evident. 12-13 a, av (Îvp) Precis. 14 a Deosebit de alții sau dintr-un tot. 15 a Remarcabil. 16 a Distins. 17 a Nobil. 18 a Excepțional. 19 a Prețios. 20 a Rar. 21 a (Îe; mpl) ~ pe (sau de pe ori după) sprânceană Selecționat după criterii foarte stricte Si: tot unul și unul. 22 a (îlav) Mai ~ în special. 23 a (D. țesături) Lucrat cu diverse modele ornamentale. 24-25 smf a (Reprezentant) care a fost desemnat prin vot. 26 sm (Tlg) Martir. 27 a (Tlg; îs) Poporul (sau neamul) - Poporul evreu. 28 smfa (Șîs -ul inimii) Logodnic. 29 smfa (Îas) Iubit. 30 smp (Înv; îs) -eșii satului Cei patru fruntași ai satului, desemnați prin vot de consătenii lor și învestiți cu autoritate administrativă și drept de jurisdicție în litigiile de importanță mai mică. 31 smp (Adi; îs) -eșii poporului Reprezentanții puterii politice, administrative etc. 32 av (Îvp) Sigur. 33 av (Îvp) Amănunțit. 34 av (Îvp) Anume. 35 av (Îvp) Deosebit. 36 av (Îvp) Îndeosebi.

alés1 [At: (a. 1697) ap. HEM 851 / Pl: ~uri / E: alege] 1 sn (Înv) Descurcare. 2 sn (Înv) Hotărâre. 3 sn (Înv) Rezultat1. 4 sn (Rar) Alegere (18). 5 sn (Spc) Sărbătoarea păcurarului1, care are loc la 22 aprilie, la întâia mulsoare a oilor și întâia separare a mieilor dintre oi. 6 sn (Spc) Separare a oilor mulgătoare de cele sterpe când sunt aduse la muls. 7 i Exclamație care se strigă atunci când se aleg oile la strungă. 8 sn (Îlav) De ~ De preferat. 9 sn (Îla) Pe ~(e) Deosebit. 10 sn (Îlav) Pe ~(e), pe -ul sau într-(uri) La liberă alegere. 11 sn (Îlav) Pe ne~(e) De-a valma. 12 sn (Ban; înv; îs) -ul viilor Culesul viilor.

ALÉS adj. 1. v. selecționat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.)

ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai mulți sau din mai multe; 2. fig: deosebit, distins; ales pe sprânceană, neobișnuit și fără pereche (în bine sau în rău); 3. împodobit cu figuri colorate (de țesături). ║ m. 1. ființă aleasă, cea mai bună: mulți chemați, puțini aleși; 2. (la țară) fruntaș: aleșii satului; 3. reprezentantul națiunii numit de alegători (pentru Cameră de la 25 ani, pentru Senat de la 40). ║ adv. întocmai; mai ales, mai cu seamă.

alés, -eásă adj., pl. eșĭ, ese. Distins: societate aleasă. Aleasa inimiĭ, femeĭa care ți-a plăcut. Aleșĭ pe sprinceană, aleșĭ tot unu și unu (de ex., despre niște bătăușĭ la alegerĭ); mulțĭ chemațĭ, puținĭ aleșĭ, puținĭ găsițĭ apțĭ, Aleșiĭ satuluĭ, fruntașiĭ satuluĭ (care aveau și rolu de judecătorĭ). Maĭ ales (pop. și vechĭ numaĭ ales), maĭ cu samă, în special. Pe alese și într' ales, alegînd, după alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu grîuluĭ.

ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere.

ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).

ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A opta pentru unul sau mai multe obiecte, ființe, situații sau soluții care stau în față, a-și fixa preferința (după criterii obiective ori subiective). Scoase... o cutie de piele și alese o țigară. DUMITRIU, B. F. 35. Ți-am adus... un cățelandru pe care l-am ales dintre puii de ast' toamnă ai Vidrei. SADOVEANU, N. F. 14. Alege-ți: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm? ISPIRESCU, L. 42. ◊ Expr. A alege pe sprînceană v. sprînceană. A ales pînă a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦ A decide, a tranșa. (Absol. fig.) Numai sabia va alege. TEODORESCU, P. P. 110. ◊ Expr. Urma alege = sfîrșitul decide, este hotărîtor. M-am luat cu muntele pieptiș, Cu pădurosul acesta... Rîzi tu, rîzi... Dar urma va alege. BENIUC, A. R. 22. Auzind Fătul-babei cuvintele fetei, au chitit în sine: Bine, bine! Om vedea! Urma va alege! SBIERA, P. 142. ◊ Refl. impers. Eu am stat în preajma, cancelariei, ca să aflu ce s-alege cu tine. SADOVEANU, N. F. 149. Astfel luai hotărîrea să mă astîmpăr locului, pînă se va alege la o parte. HOGAȘ, M. N. 170. Arde-mi-te-ai codru des! Văd bine că s-au ales Din tine să nu mai ies! ALECSANDRI, P. P. 252. 2. Tranz. A desemna (pe cineva) prin vot, a vota; a delega (pentru îndeplinirea unei sarcini). Dacă tu nu vrei să sprijini pe Cațavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi... îl sprijin eu, îl aleg eu. CARAGIALE, O. I 132. Cu cîtă înțelegere și rînduială... alegeau [revoluționarii] guvernul în Cîmpul Libertății. BĂLCESCU, O. I 352. 3. Tranz. A deosebi dintre alții, a distinge, a recunoaște dintre mai mulți (de același fel). Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratec, și care dintre cai a veni la jăratec să mănînce... acela are să te scape. CREANGĂ, P. 192. ♦ Refl. A se despărți dintre alții, a ieși la iveală dintr-o mulțime. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului. CREANGĂ, P. 329. ◊ Tranz. (Complementul indică un tot) A despărți, a împărți (după anumite criterii) formînd mai multe grupe, mai multe tabere; a separa. Soarele dorind să vază... Pe furiș, cu mîini de rază, Frunza-n lături mi-o alege. BENIUC, V. 51. Aleg steava (= herghelia)-n giumătate Și mă duc... Drept la tîrg „la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Expr. A alege cărare = a despărți părul în două printr-o linie dreaptă trasă cu pieptenele. Acu mă uit în oglindă și, cu pieptenele, îmi aleg o cărare dreaptă, joarte dreaptă. SADOVEANU, M. 194. ◊ Refl. După ce s-au ales unii de alții, Ion-vodă s-a văzut mai slăbit, dar i-a crescut îndîrjirea. SADOVEANU, O. I 5. ◊ Refl. A ieși în evidență (dintre alții). Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar lima plină printre ele S-alege albă și scînteie. ANGHEL, I. G. 37. ♦ Refl. impers. (Cu dativul pronumelui personal) A apărea clar, limpede. Mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336. 4. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A rămîne cu ceva (folositor sau păgubitor) de pe urma unei acțiuni, a unei situații, a unei împrejurări. Domnul Marinică voia să te convingă că trebuie să rămîi lîngă el... dacă vrei să te alegi cu ceva. PAS, Z. I 312. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă. CREANGĂ, P. 45. 5. Tranz. (Complementul este un substantiv colectiv sau un nume de materie) A despărți partea bună de partea nefolositoare, a curăța prin selecție. Curăță cartofii, ori aleg fasolea. PAS, L. I 81. Să-mi alegeți macul deoparte, fir de fir, și nisipul de altă parte. CREANGĂ, P. 262. ◊ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. Bălan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. Nu putură vorba-i să-nțeleagă, Ce răspuns le dete, nu pot să-i aleagă. PANN, P. V. II 140. 6. Tranz. (Complementul arată o substanță amestecată cu alta, de densitate diferită) A deosebi de rest (fâcînd să se ridice la suprafață, să cadă la fund etc.). Vei bate și putineiul, ca să alegi untul. ȘEZ. V 131. ◊ Refl. Zărul se fierbe și se alege din el urdă dulce. La HEM. ◊ Fig. Nu să alege cîștigul din pagubă. PANN, P. V. II 85. 7. Refl. (Urmat de un nume predicativ) A ajunge într-o situație neașteptată (de obicei rea). Nedelcu s-a ales un pungaș de rînd. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (În construcții impersonale, urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «de») Ce s-a ales din toată familia lui... nu mai știe nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 253. Dacă nu era el... cine știe ce se alegea de capul meu. ISPIRESCU, L. 301. Aș transcrie aci cu plăcere toată acea încîntătoare descripțiune [a lui Gogol]... dar atunci ce s-or mai alege din descrierea Bărăganului, pe care m-am încercat a o face eu romînește? ODOBESCU, S. III 20. ◊ Expr. A se alege praf și pulbere de cineva (sau de ceva) sau (eliptic) a se alege praful = a se distruge complet, a nu mai rămîne nimic. Un mitocan, mă rog! Zice că-i negustor, alege-s-ar praful! CARAGIALE, O. I 50. – Forme gramaticale; perf. s. alesei, part. ales.

ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A opta pentru ceva sau cineva; a-și fixa preferințele. ◊ Expr. A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦ Tranz. și refl. impers. A (se) decide, a (se) hotărî. Urma alege. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota; a delega. 3. Tranz. A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. Nu poți alege care-i boier, care-i coțcar (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se despărți dintre alții; a se separa; a ieși în evidență (dintre alții). ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. A apărea clar, limpede. 4. Tranz. A curăța prin selecție. Să-mi alegeți macul (CREANGĂ). ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 5. Tranz. și refl. A (se) deosebi de rest. Vei bate și putineiul, ca să alegi untul (ȘEZ). 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă (CREANGĂ). 7. Refl. A ajunge într-o situație neașteptată. ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet. [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).

alége (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés

alége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés

alége [At: COD. VOR. 3/12 / Pzi: aleg / Ps: alesei, (îvp) aleș(u) / Pt: ales / E: ml allegere ( = eligere)] (Construit adesea cu pp din, dintre, de la, în, între, de) 1 vt A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau ființe. 2 vt A despărți ceva în două sau în mai multe părți. 3 vt (Îe) A ~ cărare A despărți părul în două părți cu pieptenele. 4 vt (Jur; înv; d. moșii) A hotărnici. 5 vr (D. ființe) A se desprinde dintr-o mulțime. 6 vr (Pop; îe) Alege-te! Dă-te în lături! 7-8 vtr (D. ființe) A (se) împărți, formând mai multe grupe. 9 vr (D. animale) A se răzleți. 10 vr (D. materii solide) A ieși la suprafața unui lichid (în urma unui proces chimic sau fizic). 11-12 vtr (Pop) A (se) deosebi dintre alții Si: a (se) distinge. 13 vt (Pop) A discerne. 14 vt (Pop) A înțelege. 15 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) A înțelege clar ce spune cineva. 16 vt (Îae) A sesiza intențiile cuiva. 17 vru (Înv; îe) A i se ~ cuiva ceva A înțelege ceva. 18 vi (înv; îe) A ~ de ceva A face deosebire între diferite lucruri. 19-20 vi (Îae) A vorbi (sau a scrie) deosebit despre ceva. 21 vt (D. țesături) A țese în (sau cu) flori ori desene (în diferite culori). 22 vt (D. boabele plantelor leguminoase, semințe etc.) A curăța prin selecție. 23 vt A căuta. 24 vt (îe) A ~ pe (sau de pe) sprânceană A selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. 25 vt (îe) A ales până a cules Se spune despre persoanele pretențioase, care se decid greu (în alegerea unui lucru), iar în final optează pentru o soluție proastă. 26 vt A găsi. 27 vt (Șîlv, înv, a ~ mai vârtos sau, pop, a ~ mai bine) A prefera ceva sau pe cineva. 28 vt (Șal) A părtini. 29 vt A-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane. 30 vt (Spc) A desemna pe cineva prin vot și: a vota. 31 vrp (îfm) A-și depune candidatura pentru a fi desemnat prin vot pentru o funcție (primar, deputat etc.). 32 vt (Jur; înv) A decide. 33 vt (Pop; îe) Urma alege! în final se decid lucrurile. 34 vt (Îae) La final se va hotărî cine a avut dreptate. 35 vt (Pop; îe) Clopotul ~ Averea unei persoane se va cunoaște după moartea acesteia. 36 vt (Înv; îe) A ~ într-un sfat A decide unanim. 37 vt (Înv; îe) A ~ cu sfatul sau a-și ~ sfat să... A decide în urma unei consfătuiri. 38 vt (Înv; îe) A se ~ pricina asupra cuiva A face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. 39 vr A se hotărî. 40 vr A se dezvălui. 41 vr A se termina într-un fel sau în altul. 42 vru A se ~ să... A fi hotărât de soartă să... Si: a fi menit să..., (pop) a fi ursit să... 43 vru (Îvp; îe) A i se ~ cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) A se sfârși într-un fel sau altul. 44 vru (Îae) A se decide ceva pentru cineva. 45 vrim (Îe) Aleagă-se! Fie ce-o fi! 46-47 vrim (Îe) A (nu) i se ~ cuiva de ceva A (nu) mai avea dispoziția (vremea) să... 48 vr (Îvp; îe) A se ~ cineva ceva A deveni. 49 vr (Îe; de obicei în construcții interogative sau exclamative) A se ~ de (sau din) ceva sau cineva A ajunge într-o anumită situație (rea). 50 vr (Îe) A nu se ~ nimic de ceva sau cineva A nu rezulta nimic. 51 vr (îe) A se ~ praf și pulbere (scrum, cenușă) sau a se ~ praful de cineva (sau de ceva) A se distruge complet. 52 vr (Îe) A se ~ cu ceva (din...) A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 53 vr (Îae) A profita de o ocazie.

ALÉGE vb. 1. v. selecționa. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)

alége (alég, alés), vb.1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepșu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Pușcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. și în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba și de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greșită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s. m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepția, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcția mai ales); ales, s. m. (deputat); ales, s. n. (selecție); alesător, s. m. (înv., arbitru); alesătură, s. f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).

A SE ALÉGE mă alég intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situație (de obicei, defavorabilă). ◊ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere

A ALÉGE alég tranz. 1) (ființe, lucruri, situații) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alții; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ sămânța. ~ untul din zară. 5) A curăța prin selecție. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ◊ Urma alege (sau va alege) la sfârșit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere

alege v. 1. a lua un lucru sau o persoană din mai multe, a preferi: te las s’alegi; 2. a numi la o demnitate sau funcțiune (prin alegere): a alege un deputat; 3. a hotărî: urma alege; 4. a deosebi: nu s’alege căștigul din pagubă; 5. a despărți (prin alegere): din lapte s’alege smântâna; 6. a rămânea: nu s’a ales cu nimic; 7. a țese cu diferite figuri sau flori (v. alesătură). [Lat. ALLEGERE].

3) alég, alés, a alége v. tr. (lat. pop. állego, allégere, cl. éligo, elígere. V. culeg, înțeleg). Ĭaŭ un lucru saŭ o ființă din maĭ multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotărăsc: urma alege. Separ: a alege grîu de neghină, smîntîna din lapte. A ales pîn' a cules, a tot făcut nazurĭ la ales pînă cînd nu ĭ-a maĭ rămas de ales de cît ceva prost (cînd o fată îĭ tot refuză pe ceĭ ce o cer în căsătorie). V. refl. Cîștig, îmĭ rămîne, îmĭ rezultă: nu m' am ales cu nimic din atîta muncă, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Mă deosebesc: mic, mare: nu se maĭ alege.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALÉS s. alegere, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat, triere. (~ cocsului.)

ALÉS adj. 1. fin, selectat, selecționat, sortat, superior, triat. (Vinuri ~.) 2. deosebit, distins, rar, superior. (Un om ~.) 3. deosebit, distins, eminent, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțíre. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animal de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărít, slăvít, (înv.) blagoród, blagoródnic, (grecism înv.) evghenicós, evghenís, (fam. și peior.) simandicós. (Aparținea unei familii ~.)

Intrare: Aleš
Aleš
nume propriu (I3)
Intrare: ales (adj.)
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ales alesul alea aleasa
plural aleși aleșii alese alesele
genitiv-dativ singular ales alesului alese alesei
plural aleși aleșilor alese aleselor
vocativ singular
plural
Intrare: ales (s.n.)
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ales alesul
plural
genitiv-dativ singular ales alesului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: alege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alege alegere ales alegând singular plural
alege alegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aleg (să) aleg alegeam alesei alesesem
a II-a (tu) alegi (să) alegi alegeai aleseși aleseseși
a III-a (el, ea) alege (să) alea alegea alese alesese
plural I (noi) alegem (să) alegem alegeam aleserăm aleseserăm, alesesem*
a II-a (voi) alegeți (să) alegeți alegeați aleserăți aleseserăți, aleseseți*
a III-a (ei, ele) aleg (să) alea alegeau aleseră aleseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

16 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ALÉS2, -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (Art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ALÉS1 s. n. Faptul de a (se) alege.Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS2, -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ALÉS1 s. n. Faptul de a (se) alege.Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS2, -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot (după criterii obiective sau subiective). De multe ce sînt și dese, Nu le putem spune alese. TEODORESCU, P. P. 174. ◊ Loc. adv. Mai ales = îndeosebi, în special. Mai ales m-am uitat la un nour cătră Ceahlău. SADOVEANU, B. 23. Oamenii se priveau și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. ◊ (Substantivat) Un flăcău frumos răsare, E Teleajenul, copilă, Simți că este-al tău ales. COȘBUC, P. I 169. (Adverbial, regional) Precizat, accentuat. Ți-am spus, bade, rupt-ales, Că nu pot să te iubesc. HODOȘ, P. P. 164. 2. Desemnat prin vot. O magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ (Substantivat) Alesul poporului = reprezentant al poporului în Marea Adunare Națională, în sfaturile populare etc. 3. Prețios, valoros, deosebit, remarcabil, distins. Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. COȘBUC, P. I 56. La Brustureni... ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau modele (care se deosebesc pe un fond dintr-o singură culoare). Pe fătul de scînduri e așternută o scoarță aleasă în fel de fel de migălituri. DELAVRANCEA, S. 8.

ALÉS1 s. n. Faptul de a alege; alegere. Mă dusei pe sat în jos, Să-mi aleg drăguț frumos; Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180. ◊ Loc. adj. Pe ales sau pe alese sau (rar) pe alesul = deosebit, aparte, special. Carnea pe alese și măruntaiele aveau mușteriii lor. PAS, L. I 71. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe = Deși vorbești pe înțeles. Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ Loc. adv. Într-ales, pe ales sau pe alese = la alegere. Nu se vinde pe alese.Cum ajunge în grădină, o dată începe a smulge la salăți într-ales. CREANGĂ, P. 215. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) alese.

ALÉS1 s. n. Faptul de a (se) alege.Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în expr.) alese].

ALÉS2, -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Prețios, remarcabil; distins. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. – V. alege.

alés1 adj. m., s. m., pl. aléși; adj. f., s. f. aleásă, pl. alése

alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)

ALÉS s. v. selecționare.

ALÉS1 ~și m. 1) Persoană care a fost desemnată prin vot. ~șii poporului. 2) Persoană preferată. ~sul inimii. /v. a alege

ALÉS2 aleásă (aléși, alése) 1) v. A ALEGE și A SE ALEGE. 2) Care este mai bun între mai multe lucruri sau persoane. Opere alese.Mai ~ îndeosebi; în special. 2) Care este distins, remarcabil; deosebit; rar; scump. Oameni aleși. Mâncăruri alese. /v. a alege


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros