2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țigare1 sf vz țigară

țigáră (est) și -áre (vest) f., pl. ărĭ (rus. cigara [pron ți-], germ. cigarre, fr. cigare [m.], d. sp. cigarro, cuv. american; it. sigaro). Sul de frunze de tutun care se lasă să se usuce, și pe urmă se fumează (ceĭa ce e un nărav urît). – Acest sul, numit „țigară de foĭ”, se fumează maĭ mult în America și’n nordu Eŭropeĭ. În România, Rusia și sudu Eŭropeĭ se fumează maĭ mult țigărĭ micĭ făcute din tutun tăĭat mărunt și’nvălit într’o foiță de hîrtie foarte supțire. (Prima țigară de acest fel a fost făcută la 1832 de un soldat care s’a folosit de un tub de cartuș, apoĭ de hîrtia supțire). Marinariĭ Englejĭ și Țiganiĭ fumează maĭ ales din lulele. V. narghilea.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGAREÁ s. v. țigară, țigaretă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țigáre (-ắri), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre.Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.

Intrare: țigarea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigarea
  • țigareaua
plural
  • țigarele
  • țigarelele
genitiv-dativ singular
  • țigarele
  • țigarelei
plural
  • țigarele
  • țigarelelor
vocativ singular
plural
Intrare: țigare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigare
  • țigarea
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural