2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țăndărire sf [At: LB / V: (pop) ~dur~, (reg) țân~ / Pl: ~ri / E: țăndări] 1 Transformare în țăndări (1) Si: sfărâmare. 2 Fixare (prin batere) a șipcilor în pereții casei de lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: cercuire (5).

ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

țăndări [At: MOLNAR, D. 300/22 / V: (pop) ~duri, (reg) țân~, țânduri, ~dura / Pzi: ~resc / E: țandără] 1-2 vtr A (se) preface în țăndări (1) Si: a (se) sfărâma, (reg) a țăndărui. 3 vt (Reg) A bate șipci în pereții unei case din lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: a cercui (6).

țăndurire sf vz țăndărire

țândărire sf vz țăndărire

ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A sfărîma în țăndări. Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219.

A ȚĂNDĂRÍ ~ésc tranz. rar A preface în țăndări. /Din țandără


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă

țăndărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. țăndăreáscă

Intrare: țăndărire
țăndărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndărire
  • țăndărirea
plural
  • țăndăriri
  • țăndăririle
genitiv-dativ singular
  • țăndăriri
  • țăndăririi
plural
  • țăndăriri
  • țăndăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: țăndări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăndări
  • țăndărire
  • țăndărit
  • țăndăritu‑
  • țăndărind
  • țăndărindu‑
singular plural
  • țăndărește
  • țăndăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăndăresc
(să)
  • țăndăresc
  • țăndăream
  • țăndării
  • țăndărisem
a II-a (tu)
  • țăndărești
(să)
  • țăndărești
  • țăndăreai
  • țăndăriși
  • țăndăriseși
a III-a (el, ea)
  • țăndărește
(să)
  • țăndărească
  • țăndărea
  • țăndări
  • țăndărise
plural I (noi)
  • țăndărim
(să)
  • țăndărim
  • țăndăream
  • țăndărirăm
  • țăndăriserăm
  • țăndărisem
a II-a (voi)
  • țăndăriți
(să)
  • țăndăriți
  • țăndăreați
  • țăndărirăți
  • țăndăriserăți
  • țăndăriseți
a III-a (ei, ele)
  • țăndăresc
(să)
  • țăndărească
  • țăndăreau
  • țăndări
  • țăndăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăndări

  • 1. rar A face țăndări; a sfărâma în bucăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • țandără
    surse: DEX '09 DEX '98