2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâstuire sf vz țistuire

țîstuĭésc v. tr. (d. țîst!). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească.

Intrare: țâstuire
țâstuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâstuire
  • țâstuirea
plural
  • țâstuiri
  • țâstuirile
genitiv-dativ singular
  • țâstuiri
  • țâstuirii
plural
  • țâstuiri
  • țâstuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâstui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâstui
  • țâstuire
  • țâstuit
  • țâstuitu‑
  • țâstuind
  • țâstuindu‑
singular plural
  • țâstuiește
  • țâstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâstuiesc
(să)
  • țâstuiesc
  • țâstuiam
  • țâstuii
  • țâstuisem
a II-a (tu)
  • țâstuiești
(să)
  • țâstuiești
  • țâstuiai
  • țâstuiși
  • țâstuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâstuiește
(să)
  • țâstuiască
  • țâstuia
  • țâstui
  • țâstuise
plural I (noi)
  • țâstuim
(să)
  • țâstuim
  • țâstuiam
  • țâstuirăm
  • țâstuiserăm
  • țâstuisem
a II-a (voi)
  • țâstuiți
(să)
  • țâstuiți
  • țâstuiați
  • țâstuirăți
  • țâstuiserăți
  • țâstuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâstuiesc
(să)
  • țâstuiască
  • țâstuiau
  • țâstui
  • țâstuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)