dexonline

info

3 intrări

21 de definiții

explicative DEX (14)
ortografice DOOM (5)
sinonime (2)

Explicative DEX

țâstuire sf vz țistuire

ȚISTUI, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui.

țâstâi v vz țistui

țâstui v vz țistui

țâștui v vz țistui^[1] corectat(ă)

În original, tipărit incorect: vz țiștui; acesta din urmă nefiind definit în MDA2 — LauraGellner

țistăi v vz țistui

țistâi v vz țistui

țistui [At: CANTEMIR, I.I. 149 / V: (rar) țâs~, țâșt~, ~tâi, țâstâi, ~tăi / Pzi: ~esc / E: țist¹ + -ui] 1-2 vti A cere (cuiva) liniște, folosind interjecția „țist” Si: a păstui, a săstui. 3-4 vir A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. 5-6 vtrr A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. 7-8 vit (Rar) A emite sunete suflând printre buze Si: a fluiera (1). 9 vi (Rar) A șuiera.

țistuire sf [At: SADOVEANU, O. II, 396 / V: țâs~ / Pl: ~ri / E: țistui] (Rar) 1 Impunere a tăcerii, folosind interjecția „țist”. 2 Exprimare a mirării, a nemulțumirii etc., folosind interjecția „țist”. 3 Atenționare (a cuiva), folosind interjecția „țist”. 4 Emitere de sunete suflând printre buze. 5 Șuierare.

ȚISTUI, ȚÎSTUI (-uesc) vb. intr. A striga cuiva țist! spre a reclama tăcerea: cine țistuește, nu știe, ce altuia... a tăcea îi poruncește (CANT.); mulți țîstuiau (VLAH.).

ȚISTUI, țistuiesc și țistui, vb. IV. 1. Tranz. A impune cuiva tăcere (folosind exclamațiile «țist», «st» etc.). Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. ◊ Intranz. Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. ♦ A domoli, a potoli. (Cu pronunțare regională) Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, V. 89. 2. Intranz. (Rar, despre gloanțe) A șuiera. A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.

A ȚISTUI ~iesc 1. intranz. 1) A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul „țist!”. 2) rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. /țist + suf. ~ui

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

țistuì v. a face tăcere. [V. țist!].

țîstuĭésc v. tr. (d. țîst!). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească.

Ortografice DOOM

+țistui² (a ~) (despre gloanțe) vb., ind. prez. 3 sg. țistuiește, 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 să țistuiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țistui¹ (a ~) (a spune țist) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, 3 sg. țistuiește, imperf. 1 țistuiam; conj. prez. 1 sg. să țistuiesc, 3 să țistuiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țistui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 să țistuiască

țistui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țistuiască

țistuire s. f., g.-d. art. țistuirii

Sinonime

ȚISTUI vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, liniști, piui, potoli, șuiera, țiui, vâjâi.

țistui vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIȘTI. PIUI. POTOLI. ȘUIERA. ȚIUI. VÎJÎI.

Intrare: țâstui

țâstui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țâstui	țâstuire	țâstuit țâstuitu‑	țâstuind țâstuindu‑	singular	plural
		(a) țâstui	țâstuire	țâstuit țâstuitu‑	țâstuind țâstuindu‑	țâstuiește	țâstuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țâstuiesc	(să) țâstuiesc	țâstuiam	țâstuii	țâstuisem
	a II-a (tu)	țâstuiești	(să) țâstuiești	țâstuiai	țâstuiși	țâstuiseși
	a III-a (el, ea)	țâstuiește	(să) țâstuiască	țâstuia	țâstui	țâstuise
plural	I (noi)	țâstuim	(să) țâstuim	țâstuiam	țâstuirăm	țâstuiserăm țâstuisem
	a II-a (voi)	țâstuiți	(să) țâstuiți	țâstuiați	țâstuirăți	țâstuiserăți țâstuiseți
	a III-a (ei, ele)	țâstuiesc	(să) țâstuiască	țâstuiau	țâstuiră	țâstuiseră

Intrare: țistui

țistui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țistui	țistuire	țistuit țistuitu‑	țistuind țistuindu‑	singular	plural
		(a) țistui	țistuire	țistuit țistuitu‑	țistuind țistuindu‑	țistuiește	țistuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țistuiesc	(să) țistuiesc	țistuiam	țistuii	țistuisem
	a II-a (tu)	țistuiești	(să) țistuiești	țistuiai	țistuiși	țistuiseși
	a III-a (el, ea)	țistuiește	(să) țistuiască	țistuia	țistui	țistuise
plural	I (noi)	țistuim	(să) țistuim	țistuiam	țistuirăm	țistuiserăm țistuisem
	a II-a (voi)	țistuiți	(să) țistuiți	țistuiați	țistuirăți	țistuiserăți țistuiseți
	a III-a (ei, ele)	țistuiesc	(să) țistuiască	țistuiau	țistuiră	țistuiseră

țâstâi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țâstâi	țâstâire	țâstâit țâstâitu‑	țâstâind țâstâindu‑	singular	plural
		(a) țâstâi	țâstâire	țâstâit țâstâitu‑	țâstâind țâstâindu‑	țâstâiește	țâstâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țâstâiesc	(să) țâstâiesc	țâstâiam	țâstâii	țâstâisem
	a II-a (tu)	țâstâiești	(să) țâstâiești	țâstâiai	țâstâiși	țâstâiseși
	a III-a (el, ea)	țâstâiește	(să) țâstâiască	țâstâia	țâstâi	țâstâise
plural	I (noi)	țâstâim	(să) țâstâim	țâstâiam	țâstâirăm	țâstâiserăm țâstâisem
	a II-a (voi)	țâstâiți	(să) țâstâiți	țâstâiați	țâstâirăți	țâstâiserăți țâstâiseți
	a III-a (ei, ele)	țâstâiesc	(să) țâstâiască	țâstâiau	țâstâiră	țâstâiseră

țistâi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țistâi	țistâire	țistâit țistâitu‑	țistâind țistâindu‑	singular	plural
		(a) țistâi	țistâire	țistâit țistâitu‑	țistâind țistâindu‑	țistâiește	țistâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țistâiesc	(să) țistâiesc	țistâiam	țistâii	țistâisem
	a II-a (tu)	țistâiești	(să) țistâiești	țistâiai	țistâiși	țistâiseși
	a III-a (el, ea)	țistâiește	(să) țistâiască	țistâia	țistâi	țistâise
plural	I (noi)	țistâim	(să) țistâim	țistâiam	țistâirăm	țistâiserăm țistâisem
	a II-a (voi)	țistâiți	(să) țistâiți	țistâiați	țistâirăți	țistâiserăți țistâiseți
	a III-a (ei, ele)	țistâiesc	(să) țistâiască	țistâiau	țistâiră	țistâiseră

țistăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țistăi	țistăire	țistăit țistăitu‑	țistăind țistăindu‑	singular	plural
		(a) țistăi	țistăire	țistăit țistăitu‑	țistăind țistăindu‑	țistăiește	țistăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țistăiesc	(să) țistăiesc	țistăiam	țistăii	țistăisem
	a II-a (tu)	țistăiești	(să) țistăiești	țistăiai	țistăiși	țistăiseși
	a III-a (el, ea)	țistăiește	(să) țistăiască	țistăia	țistăi	țistăise
plural	I (noi)	țistăim	(să) țistăim	țistăiam	țistăirăm	țistăiserăm țistăisem
	a II-a (voi)	țistăiți	(să) țistăiți	țistăiați	țistăirăți	țistăiserăți țistăiseți
	a III-a (ei, ele)	țistăiesc	(să) țistăiască	țistăiau	țistăiră	țistăiseră

țâștui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țâștui	țâștuire	țâștuit țâștuitu‑	țâștuind țâștuindu‑	singular	plural
		(a) țâștui	țâștuire	țâștuit țâștuitu‑	țâștuind țâștuindu‑	țâștuiește	țâștuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țâștuiesc	(să) țâștuiesc	țâștuiam	țâștuii	țâștuisem
	a II-a (tu)	țâștuiești	(să) țâștuiești	țâștuiai	țâștuiși	țâștuiseși
	a III-a (el, ea)	țâștuiește	(să) țâștuiască	țâștuia	țâștui	țâștuise
plural	I (noi)	țâștuim	(să) țâștuim	țâștuiam	țâștuirăm	țâștuiserăm țâștuisem
	a II-a (voi)	țâștuiți	(să) țâștuiți	țâștuiați	țâștuirăți	țâștuiserăți țâștuiseți
	a III-a (ei, ele)	țâștuiesc	(să) țâștuiască	țâștuiau	țâștuiră	țâștuiseră

țâstui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țâstui	țâstuire	țâstuit țâstuitu‑	țâstuind țâstuindu‑	singular	plural
		(a) țâstui	țâstuire	țâstuit țâstuitu‑	țâstuind țâstuindu‑	țâstuiește	țâstuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țâstuiesc	(să) țâstuiesc	țâstuiam	țâstuii	țâstuisem
	a II-a (tu)	țâstuiești	(să) țâstuiești	țâstuiai	țâstuiși	țâstuiseși
	a III-a (el, ea)	țâstuiește	(să) țâstuiască	țâstuia	țâstui	țâstuise
plural	I (noi)	țâstuim	(să) țâstuim	țâstuiam	țâstuirăm	țâstuiserăm țâstuisem
	a II-a (voi)	țâstuiți	(să) țâstuiți	țâstuiați	țâstuirăți	țâstuiserăți țâstuiseți
	a III-a (ei, ele)	țâstuiesc	(să) țâstuiască	țâstuiau	țâstuiră	țâstuiseră

arată variantele

Intrare: țistuire

țistuire substantiv feminin

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țistuire	țistuirea
nominativ-acuzativ	plural	țistuiri	țistuirile
genitiv-dativ	singular	țistuiri	țistuirii
genitiv-dativ	plural	țistuiri	țistuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

țâstuire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țâstuire	țâstuirea
nominativ-acuzativ	plural	țâstuiri	țâstuirile
genitiv-dativ	singular	țâstuiri	țâstuirii
genitiv-dativ	plural	țâstuiri	țâstuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țistui, țistuiescverb

1. tranzitiv intranzitiv A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC

sinonime: săstui
- format_quote Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. DLRLC
- format_quote Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. DLRLC
- format_quote El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. DLRLC
- format_quote Cine țistuește, nu știe, ce altuia... a tăcea îi poruncește. (CANT.) CADE
- format_quote Mulți țîstuiau. (VLAH.) CADE
- 1.1. tranzitiv A potoli (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  
  sinonime: domoli modera potoli tempera
  - format_quote cu pronunțare regională Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, V. 89. DLRLC
2. intranzitiv reflexiv A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. MDA2
3. tranzitiv reflexiv reciproc A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. MDA2
4. intranzitiv tranzitiv rar A emite sunete suflând printre buze. MDA2

sinonime: fluiera
5. intranzitiv Despre gloanțe: șuiera, țiui. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX

sinonime: șuiera țiui
- format_quote A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34. DLRLC

etimologie:

Țist + -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

țistuire, țistuirisubstantiv feminin

rar

1. Impunere a tăcerii, folosind interjecția „țist”. MDA2
2. Exprimare a mirării, a nemulțumirii etc., folosind interjecția „țist”. MDA2
3. Atenționare (a cuiva), folosind interjecția „țist”. MDA2
4. Emitere de sunete suflând printre buze. MDA2
5. Șuierare. MDA2

sinonime: șuierare

etimologie:

țistui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.