4 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârcâit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: țârcâi] (Reg) 1-7 Țârcâială (1-7).

ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRCÂÍ vb. IV v. țârâi2.

ȚÂRCÂÍ vb. IV v. țârâi2.

țârâi1 [At: MOLNAR, D. 300/25 / V: (reg) ~răi, țirăi, țirii, țărăi, ~rui / Pzi: țârăi, (rar) țârâiesc / E: țâr2 + -âi] 1-2 vif (D. lichide sau materii în stare de pulbere) A cădea sau a face să curgă picătură cu picătură, bob cu bob, cu intermitențe (producând un zgomot caracteristic). Si: țurui (1). 3 viu A bura. 4 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă câte puțin. 5 vt A da drumul cu încetul, în cantități mici Si: a țurui (3). 6 vi A produce un zgomot caracteristic la scurgerea unui șiroi Si: a țurui (2). 7 vi A scoate puțin câte puțin din ceva. 8 vi (D. insecte și d. unele păsări; pan, rar, d. persoane) A scoate sunete caracteristice, repetate, scurte și ascuțite Si: a sfârâi, a țâțâi2 (1), (reg) a țârțâi. 9 vi (Reg) A-i țiui cuiva urechea. 10 vi (D. sonerie) A zbârnâi. 11 vi (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime Si: (reg) a țâțâi2 (11). 12-13 vti (D. instrumentiști) A cânta făcând instrumentele să țârâie (11).

țârcâi [At: TDRG / V: ~căi, țircăi, țâlcăi / Pzi: ~esc, țârcâi / E: țârc + -âi] (Reg) 1 vt (C. i. animale domestice) A mulge făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger Si: a țârcoti (1), (reg) a țârcui (1). 2 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă cu greu, puțin câte puțin Si: (reg) a țârcoti (2), a țârcui (2). 3 va (Pan; d. oameni) A expectora, scoțând un sunet caracteristic. 4 vr (Fig) A apărea rar, cu greutate. 5 vt (Fig) A avea un câștig ocazional, neînsemnat Si: a ciupi (9). 6 vt A zice „țârc”. 7 vr A urina puțin câte puțin. 8 vt A stropi cu apă. 9 vi (D. sânge) A țâșni dintr-o rană.

ȚÎRCÎÍ, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcuí (PAMFILE, I. C. 21), țîrcotí (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.

ȚÎRCOTÍ vb. IV v. țîrcîi.

ȚÎRÎÍ1, pers. 3 țî́rîie și țîrîiește, vb. IV. Intranz. 1. A cădea picătură cu picătură, a curge cîte puțin, cu intermitență (și producînd un zgomot caracteristic). Ploaia de toamnă țirîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. ◊ Fig. În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. ♦ A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcînd un zgomot caracteristic). Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. ♦ Impers. A bura, a burnița. Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. ♦ Tranz. A face să curgă puțin cîte puțin, a da drumul pe încetul, în cantități mici. Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. 2. (Despre insecte, mai ales despre greieri și cosași, și despre unele păsări) A scoate sunete repetate, caracteristice, scurte, ascuțite și tremurătoare. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. ◊ (Prin analogie, rar, despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. ◊ Fig. Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna, a zbîrnîi ușor, tremurat. 4. (Rar, despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adîncime; (despre muzicanți) a cînta în acest mod. Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.

ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc.

A ȚÂRÂÍ1 pers.3 țârâie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „țârrr-țârrr”; a sfârâi. 4) rar v. a ȚÂRLÂI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbârnâi. 2. tranz. A face să cadă o picătură sau să curgă puțin câte puțin; a da drumul cu încetul. /țâr + suf. ~îi

țî́rcîĭ, a v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.

țî́rîĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a v. intr. (imit. de forma luĭ cîrîĭ, mîrîĭ, pîrîĭ. Bg. cirikam, cŭrkam, ciripesc; sîrb. cúriti, a picura. V. țîr 2, țîrlîĭ, țuruĭ și cĭuruĭ 2). Fac țîr: ploaĭa țîrîĭa din streșină, greĭeriĭ țîrîĭaŭ în ĭarbă, gardiștiĭ țîrîĭaŭ din „țignale”, soneria țîrîĭa mereŭ.

arată toate definițiile

Intrare: țârcâit
țârcâit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâit
  • țârcâitul
  • țârcâitu‑
  • țârcâi
  • țârcâita
plural
  • țârcâiți
  • țârcâiții
  • țârcâite
  • țârcâitele
genitiv-dativ singular
  • țârcâit
  • țârcâitului
  • țârcâite
  • țârcâitei
plural
  • țârcâiți
  • țârcâiților
  • țârcâite
  • țârcâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țârcâit
țârcâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârâi (cădea, suna)
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâie
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâi
(să)
  • țârâi
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâi
(să)
  • țârâi
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâie
(să)
  • țârâie
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâie
(să)
  • țârâie
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâie
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâiau
  • țârcâi
  • țârcâiseră
țârâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâiește
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiesc
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâiești
(să)
  • țârâiești
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâiește
(să)
  • țârâiască
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiască
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
Intrare: țârcâi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâiește
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâiesc
(să)
  • țârcâiesc
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâiești
(să)
  • țârcâiești
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâiește
(să)
  • țârcâiască
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâiesc
(să)
  • țârcâiască
  • țârcâiau
  • țârcâi
  • țârcâiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcui
  • țârcuire
  • țârcuit
  • țârcuitu‑
  • țârcuind
  • țârcuindu‑
singular plural
  • țârcuiește
  • țârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiesc
  • țârcuiam
  • țârcuii
  • țârcuisem
a II-a (tu)
  • țârcuiești
(să)
  • țârcuiești
  • țârcuiai
  • țârcuiși
  • țârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcuiește
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuia
  • țârcui
  • țârcuise
plural I (noi)
  • țârcuim
(să)
  • țârcuim
  • țârcuiam
  • țârcuirăm
  • țârcuiserăm
  • țârcuisem
a II-a (voi)
  • țârcuiți
(să)
  • țârcuiți
  • țârcuiați
  • țârcuirăți
  • țârcuiserăți
  • țârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuiau
  • țârcui
  • țârcuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcoti
  • țârcotire
  • țârcotit
  • țârcotitu‑
  • țârcotind
  • țârcotindu‑
singular plural
  • țârcotește
  • țârcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcotesc
(să)
  • țârcotesc
  • țârcoteam
  • țârcotii
  • țârcotisem
a II-a (tu)
  • țârcotești
(să)
  • țârcotești
  • țârcoteai
  • țârcotiși
  • țârcotiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcotește
(să)
  • țârcotească
  • țârcotea
  • țârcoti
  • țârcotise
plural I (noi)
  • țârcotim
(să)
  • țârcotim
  • țârcoteam
  • țârcotirăm
  • țârcotiserăm
  • țârcotisem
a II-a (voi)
  • țârcotiți
(să)
  • țârcotiți
  • țârcoteați
  • țârcotirăți
  • țârcotiserăți
  • țârcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcotesc
(să)
  • țârcotească
  • țârcoteau
  • țârcoti
  • țârcotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârâi (cădea, suna) țârcâi

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ploaia de toamnă țîrîia subțire. SADOVEANU, O. I 385.
      surse: DLRLC
    • Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188.
      surse: DLRLC
    • figurat În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcând un zgomot caracteristic).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bura (ploua) burnița un exemplu
      exemple
      • Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țâțâi 7 exemple
    exemple
    • Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107.
      surse: DLRLC
    • Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284.
      surse: DLRLC
    • Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62.
      surse: DLRLC
    • prin analogie rar (Despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233.
      surse: DLRLC
    • figurat Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37.
      surse: DLRLC
    • figurat Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv Despre sonerie:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suna zbârnâi
  • 4. intranzitiv rar (Despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

țârcâi țârcui țârcoti

  • 1. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge câte puțin.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137.
      surse: DLRLC
    • comentariu Variantele sunt folosite doar pentru acest sens.
      surse: dexonline
  • 2. intranzitiv (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu.
    surse: DLRM

etimologie:

  • țârc
    surse: DLRM