dexonline

info

15 definiții pentru țârcâi

explicative DEX (12)
sinonime (2)
arhaisme și regionalisme (1)

Explicative DEX

țârcâi [At: TDRG / V: ~căi, țircăi, țâlcăi / Pzi: ~esc, țârcâi / E: țârc + -âi] (Reg) 1 vt (C. i. animale domestice) A mulge făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger Si: a țârcoti (1), (reg) a țârcui (1). 2 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă cu greu, puțin câte puțin Si: (reg) a țârcoti (2), a țârcui (2). 3 va (Pan; d. oameni) A expectora, scoțând un sunet caracteristic. 4 vr (Fig) A apărea rar, cu greutate. 5 vt (Fig) A avea un câștig ocazional, neînsemnat Si: a ciupi (9). 6 vt A zice „țârc”. 7 vr A urina puțin câte puțin. 8 vt A stropi cu apă. 9 vi (D. sânge) A țâșni dintr-o rană.

țâlcăi v vz țârcâi

țârcăi v vz țârcâi

țircăi v vz țârcâi

ȚIRCĂI = ȚÎRCÎl.

ȚÎRCÎI, ȚÎRCĂI (-cîiu, -căesc), Trans. ȚÎRCOTI (-otesc) vb. tr. A mulge (vaca, oaia, etc.) făcînd să țîșnească cîte puțin lapte din uger: să-i bateți ugerul cu pumnul și să țîrcăiți țîțele (LUNG.); Scoală, mulge vacile, Că răsare soarele!... Lasă să mai ațipesc, Că minteni le țîrcotesc (IK.-BRS.); omul ăsta nu știe mulge, numai țîrcotește (VIC.) [țîrci].

❍ȚÎRCOTI 👉 ȚÎRCÎI.

ȚÎRCÎI, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcui (PAMFILE, I. C. 21), țîrcoti (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.

ȚÎRCOTI vb. IV v. țîrcîi.

ȚÎRCUI vb. IV v. țîrcîi.

ȚÎRCÎI, țîrcîiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge cîte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țîrc.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țîrcîĭ, a -í v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.

Sinonime

ȚÂRCÂI vb. 1. v. picura. 2. v. bura.

ȚÎRCÎI vb. 1. a picura, a țîrîi. (Apa de la chiuvetă ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

Arhaisme și regionalisme

țârcâi, țârcâiesc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puțin și prost. 2. a stropi. 3. a țâșni (sângele).

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: țârcâi

țârcâi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârcâi	țârcâire	țârcâit țârcâitu‑	țârcâind țârcâindu‑	singular	plural
		(a) țârcâi	țârcâire	țârcâit țârcâitu‑	țârcâind țârcâindu‑	țârcâiește	țârcâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârcâiesc	(să) țârcâiesc	țârcâiam	țârcâii	țârcâisem
	a II-a (tu)	țârcâiești	(să) țârcâiești	țârcâiai	țârcâiși	țârcâiseși
	a III-a (el, ea)	țârcâiește	(să) țârcâiască	țârcâia	țârcâi	țârcâise
plural	I (noi)	țârcâim	(să) țârcâim	țârcâiam	țârcâirăm	țârcâiserăm țârcâisem
	a II-a (voi)	țârcâiți	(să) țârcâiți	țârcâiați	țârcâirăți	țârcâiserăți țârcâiseți
	a III-a (ei, ele)	țârcâiesc	(să) țârcâiască	țârcâiau	țârcâiră	țârcâiseră

țârcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârcăi	țârcăire	țârcăit țârcăitu‑	țârcăind țârcăindu‑	singular	plural
		(a) țârcăi	țârcăire	țârcăit țârcăitu‑	țârcăind țârcăindu‑	țârcăie	țârcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârcăi	(să) țârcăi	țârcăiam	țârcăii	țârcăisem
	a II-a (tu)	țârcăi	(să) țârcăi	țârcăiai	țârcăiși	țârcăiseși
	a III-a (el, ea)	țârcăie	(să) țârcăie	țârcăia	țârcăi	țârcăise
plural	I (noi)	țârcăim	(să) țârcăim	țârcăiam	țârcăirăm	țârcăiserăm țârcăisem
	a II-a (voi)	țârcăiți	(să) țârcăiți	țârcăiați	țârcăirăți	țârcăiserăți țârcăiseți
	a III-a (ei, ele)	țârcăie	(să) țârcăie	țârcăiau	țârcăiră	țârcăiseră

țârcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv intranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârcui	țârcuire	țârcuit țârcuitu‑	țârcuind țârcuindu‑	singular	plural
		(a) țârcui	țârcuire	țârcuit țârcuitu‑	țârcuind țârcuindu‑	țârcuiește	țârcuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârcuiesc	(să) țârcuiesc	țârcuiam	țârcuii	țârcuisem
	a II-a (tu)	țârcuiești	(să) țârcuiești	țârcuiai	țârcuiși	țârcuiseși
	a III-a (el, ea)	țârcuiește	(să) țârcuiască	țârcuia	țârcui	țârcuise
plural	I (noi)	țârcuim	(să) țârcuim	țârcuiam	țârcuirăm	țârcuiserăm țârcuisem
	a II-a (voi)	țârcuiți	(să) țârcuiți	țârcuiați	țârcuirăți	țârcuiserăți țârcuiseți
	a III-a (ei, ele)	țârcuiesc	(să) țârcuiască	țârcuiau	țârcuiră	țârcuiseră

țârcoti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârcoti	țârcotire	țârcotit țârcotitu‑	țârcotind țârcotindu‑	singular	plural
		(a) țârcoti	țârcotire	țârcotit țârcotitu‑	țârcotind țârcotindu‑	țârcotește	țârcotiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârcotesc	(să) țârcotesc	țârcoteam	țârcotii	țârcotisem
	a II-a (tu)	țârcotești	(să) țârcotești	țârcoteai	țârcotiși	țârcotiseși
	a III-a (el, ea)	țârcotește	(să) țârcotească	țârcotea	țârcoti	țârcotise
plural	I (noi)	țârcotim	(să) țârcotim	țârcoteam	țârcotirăm	țârcotiserăm țârcotisem
	a II-a (voi)	țârcotiți	(să) țârcotiți	țârcoteați	țârcotirăți	țârcotiserăți țârcotiseți
	a III-a (ei, ele)	țârcotesc	(să) țârcotească	țârcoteau	țârcotiră	țârcotiseră

țircăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țircăi	țircăire	țircăit țircăitu‑	țircăind țircăindu‑	singular	plural
		(a) țircăi	țircăire	țircăit țircăitu‑	țircăind țircăindu‑	țircăie	țircăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țircăi	(să) țircăi	țircăiam	țircăii	țircăisem
	a II-a (tu)	țircăi	(să) țircăi	țircăiai	țircăiși	țircăiseși
	a III-a (el, ea)	țircăie	(să) țircăie	țircăia	țircăi	țircăise
plural	I (noi)	țircăim	(să) țircăim	țircăiam	țircăirăm	țircăiserăm țircăisem
	a II-a (voi)	țircăiți	(să) țircăiți	țircăiați	țircăirăți	țircăiserăți țircăiseți
	a III-a (ei, ele)	țircăie	(să) țircăie	țircăiau	țircăiră	țircăiseră

țâlcăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țâlcăi	țâlcăire	țâlcăit țâlcăitu‑	țâlcăind țâlcăindu‑	singular	plural
		(a) țâlcăi	țâlcăire	țâlcăit țâlcăitu‑	țâlcăind țâlcăindu‑	țâlcăie	țâlcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țâlcăi	(să) țâlcăi	țâlcăiam	țâlcăii	țâlcăisem
	a II-a (tu)	țâlcăi	(să) țâlcăi	țâlcăiai	țâlcăiși	țâlcăiseși
	a III-a (el, ea)	țâlcăie	(să) țâlcăie	țâlcăia	țâlcăi	țâlcăise
plural	I (noi)	țâlcăim	(să) țâlcăim	țâlcăiam	țâlcăirăm	țâlcăiserăm țâlcăisem
	a II-a (voi)	țâlcăiți	(să) țâlcăiți	țâlcăiați	țâlcăirăți	țâlcăiserăți țâlcăiseți
	a III-a (ei, ele)	țâlcăie	(să) țâlcăie	țâlcăiau	țâlcăiră	țâlcăiseră

țârcâi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârcâi	țârcâire	țârcâit țârcâitu‑	țârcâind țârcâindu‑	singular	plural
		(a) țârcâi	țârcâire	țârcâit țârcâitu‑	țârcâind țârcâindu‑	țârcâie	țârcâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârcâi	(să) țârcâi	țârcâiam	țârcâii	țârcâisem
	a II-a (tu)	țârcâi	(să) țârcâi	țârcâiai	țârcâiși	țârcâiseși
	a III-a (el, ea)	țârcâie	(să) țârcâie	țârcâia	țârcâi	țârcâise
plural	I (noi)	țârcâim	(să) țârcâim	țârcâiam	țârcâirăm	țârcâiserăm țârcâisem
	a II-a (voi)	țârcâiți	(să) țârcâiți	țârcâiați	țârcâirăți	țârcâiserăți țârcâiseți
	a III-a (ei, ele)	țârcâie	(să) țârcâie	țârcâiau	țârcâiră	țârcâiseră

țârcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârcăi	țârcăire	țârcăit țârcăitu‑	țârcăind țârcăindu‑	singular	plural
		(a) țârcăi	țârcăire	țârcăit țârcăitu‑	țârcăind țârcăindu‑	țârcăiește	țârcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârcăiesc	(să) țârcăiesc	țârcăiam	țârcăii	țârcăisem
	a II-a (tu)	țârcăiești	(să) țârcăiești	țârcăiai	țârcăiși	țârcăiseși
	a III-a (el, ea)	țârcăiește	(să) țârcăiască	țârcăia	țârcăi	țârcăise
plural	I (noi)	țârcăim	(să) țârcăim	țârcăiam	țârcăirăm	țârcăiserăm țârcăisem
	a II-a (voi)	țârcăiți	(să) țârcăiți	țârcăiați	țârcăirăți	țârcăiserăți țârcăiseți
	a III-a (ei, ele)	țârcăiesc	(să) țârcăiască	țârcăiau	țârcăiră	țârcăiseră

țircăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țircăi	țircăire	țircăit țircăitu‑	țircăind țircăindu‑	singular	plural
		(a) țircăi	țircăire	țircăit țircăitu‑	țircăind țircăindu‑	țircăiește	țircăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țircăiesc	(să) țircăiesc	țircăiam	țircăii	țircăisem
	a II-a (tu)	țircăiești	(să) țircăiești	țircăiai	țircăiși	țircăiseși
	a III-a (el, ea)	țircăiește	(să) țircăiască	țircăia	țircăi	țircăise
plural	I (noi)	țircăim	(să) țircăim	țircăiam	țircăirăm	țircăiserăm țircăisem
	a II-a (voi)	țircăiți	(să) țircăiți	țircăiați	țircăirăți	țircăiserăți țircăiseți
	a III-a (ei, ele)	țircăiesc	(să) țircăiască	țircăiau	țircăiră	țircăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țârcâi, țârcâiesc / țârcăi, țârcăiverb

1. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge câte puțin. DLRLC DLRM
- format_quote La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. DLRLC
- comentariu Variantele sunt folosite doar pentru acest sens. dexonline
2. intranzitiv (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. DLRM

etimologie:

țârc DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.