12 definiții pentru șovăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVĂIÁLĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acțiuni, în atitudini. ◊ Loc. adv. Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Șovăi + suf. -eală.

ȘOVĂIÁLĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acțiuni, în atitudini. ◊ Loc. adv. Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Șovăi + suf. -eală.

șovăia sf [At: PRAV. 168 / V: (înv) șuv~, șuvea (Pl: ~le) / Pl: ~ieli / E: șovăi1 + -eală] 1 Nesiguranță în mers, în mișcări, în vorbire etc. Si: șovăire (1). 2 (Înv) Eschivare (2). 3 (Înv) Pretext. 4 (Înv) Subterfugiu. 5 (Înv; îf șuveală) Tergiversare. 6 Lipsă de fermitate Si: dubiu, ezitare, îndoială, nehotărâre, șovăire (2), (pop) codire. 7 (Fig) Fluctuație (3). 8 (Îlav) Fără (nici o) ~ Cu fermitate (1) Si: dârz, neclintit.

ȘOVĂIÁLĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. ezitare în acțiuni, în atitudini; șovăire. O mînă care a dovedit că nu știe ce-i șovăiala venea din hou în fruntea puterii armate. VORNIC, P. 160. Dincolo de ușă se ghici o șovăială intimidată. C. PETRESCU, C. V. 319. Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori Și la cap d-o șovăială. MAT. FOLK. 92.

șovăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șovăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șovăiálă s. f., g.-d. art. șovăiélii; pl. șovăiéli

șovăiálă s. f., g.-d. art. șovăiélii; pl. șovăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVĂIÁLĂ s. v. eschivare, sustragere.

ȘOVĂIÁLĂ s. 1. v. nesiguranță. 2. v. ezitare. 3. v. îndoială.

șovăia s. v. ESCHIVARE. SUSTRAGERE.

ȘOVĂIA s. 1. ezitare, nehotărîre, nesiguranță, șovăire. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, pregetare, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era justificată.) 3. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)

Intrare: șovăială
șovăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovăia
  • șovăiala
plural
  • șovăieli
  • șovăielile
genitiv-dativ singular
  • șovăieli
  • șovăielii
plural
  • șovăieli
  • șovăielilor
vocativ singular
plural

șovăială

  • 1. Nesiguranță în mers, în mișcări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nesiguranță attach_file 3 exemple
    exemple
    • O mînă care a dovedit că nu știe ce-i șovăiala venea din nou în fruntea puterii armate. VORNIC, P. 160.
      surse: DLRLC
    • Dincolo de ușă se ghici o șovăială intimidată. C. PETRESCU, C. V. 319.
      surse: DLRLC
    • Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori Și la cap d-o șovăială. MAT. FOLK. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șovăi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98