ȘUVĂIALĂ s.f. (Mold.) Eschivare, pretext, subterfugiu. A: Cînd nu vrea muiarea să îmble după bărbat, ce va îmbla cu șuveale . . . nu i să voi prinde aceastea șuveale. PRAV. Din asupreală gînduri de șuvăială și cuvinte de răsuflare se scornesc. CANTEMIR, IST. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. ♦ Tergiversare. A: Fără nici de un fial de șuveale toți cîți voi fi să vor cearta de la giudeț. PRAV. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: șuveală (PRAV.). Etimologie: șuvăi + suf. -eală. Vezi și șuvai, șuvăi, șuvealnic. Cf. ș u v a i.