2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni sau a face pe cineva șchiop, schilod. – Din șontorog.

șontorogi [At: TDRG / Pzi: ~ogesc / E: șontorog] (Reg) 1 vi A șchiopăta (1). 2-3 vtr A (se) șchiopa (1-2).

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog.

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. A ajunge șontorog; a ologi.

A ȘONTOROGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face șontorog; a șchiopa. /Din șontorog

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. (Fam.) Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

șontorog, ~oa [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) cion~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: șont2 cf mg dal czomtorag] (Reg) 1-6 smf, a (Adesea dep) Șchiop (1-6). 7 a (Pex; d. oameni) Lipsit de putere. 8 a (Dep; d. oameni) Crăcănat2 (2). 9 a (Rar; d. obiecte) Diform (2).

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop, cotonog. Care vi-i dușmanul? să-l văd și eu! A... cel cu cîrjă? Ce-i? îi șontorog? CAMILAR, N. II 311. ♦ (Substantivat) Termen depreciativ pentru un om lipsit de putere, slăbănog. Plătește-i șontorogului cafelele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. Nu ți-e rușine, zice baba, coșcogea flăcăul zdravăn, în floarea vrîstei tale, să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrînă ca mine, fără putere. CARAGIALE, O. III 56.

ȘONTORÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) 1) (despre ființe) Care merge șontorogind; infirm de un picior; cotonog; șchiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; slăbănog. /Din șont

șontorog a. și m. olog și șchiop: o biată șontoroagă de bătrână CAR. [Derivat din șonț cu acelaș sufix analogic ca în boșorog].

șontoróg, -oágă adj. și s. (din șontîc și rog din hodorog). Iron. Olog, șchĭop, hodorogit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șontorogí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șontorogésc, imperf. 3 sg. șontorogeá; conj. prez. 3 să șontorogeáscă

șontoróg (fam.) adj. m., pl. șontorógi; f. șontoroágă, pl. șontoroáge

șontoróg adj. m., pl. șontorógi; f. sg. șontoroágă, pl. șontoroáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘONTORÓG adj., s. v. infirm, invalid, olog, schilod.

șontorog adj., s. v. INFIRM. INVALID. OLOG. SCHILOD.

arată toate definițiile

Intrare: șontorogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șontorogi
  • șontorogire
  • șontorogit
  • șontorogitu‑
  • șontorogind
  • șontorogindu‑
singular plural
  • șontorogește
  • șontorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șontorogesc
(să)
  • șontorogesc
  • șontorogeam
  • șontorogii
  • șontorogisem
a II-a (tu)
  • șontorogești
(să)
  • șontorogești
  • șontorogeai
  • șontorogiși
  • șontorogiseși
a III-a (el, ea)
  • șontorogește
(să)
  • șontorogească
  • șontorogea
  • șontorogi
  • șontorogise
plural I (noi)
  • șontorogim
(să)
  • șontorogim
  • șontorogeam
  • șontorogirăm
  • șontorogiserăm
  • șontorogisem
a II-a (voi)
  • șontorogiți
(să)
  • șontorogiți
  • șontorogeați
  • șontorogirăți
  • șontorogiserăți
  • șontorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • șontorogesc
(să)
  • șontorogească
  • șontorogeau
  • șontorogi
  • șontorogiseră
Intrare: șontorog
șontorog adjectiv
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șontorog
  • șontorogul
  • șontorogu‑
  • șontoroa
  • șontoroaga
plural
  • șontorogi
  • șontorogii
  • șontoroage
  • șontoroagele
genitiv-dativ singular
  • șontorog
  • șontorogului
  • șontoroage
  • șontoroagei
plural
  • șontorogi
  • șontorogilor
  • șontoroage
  • șontoroagelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șontorogi

etimologie:

  • șontorog
    surse: DEX '09 DEX '98

șontorog

etimologie: