2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘNURUÍRE, șnuruiri, s. f. Acțiunea de a șnurui și rezultatul ei; șnuruit1. – V. șnurui.

ȘNURUÍRE, șnuruiri, s. f. Acțiunea de a șnurui și rezultatul ei; șnuruit1. – V. șnurui.

șnuruire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: șnurui] 1 Legare a unor registre, dosare etc. cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: șnuruială (1), șnuruit1 (1). 2 (Pex) Strângere cu șnur (1) a unor obiecte pentru a se ține împreună Si: șnuruială (2), șnuruit1 (2). 3 (Reg) Împodobire a hainelor cu șnur (1) Si: șnuruială (3), șnuruit1 (3).

ȘNURUÍRE, numiri, s. f. Acțiunea de a șnurui.

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.

șnurui vt [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 364 / Pzi: ~esc / E: șnur + -ui] 1 (C. i. registre, dosare etc.) A lega cu ajutorai unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: (îrg) a șinori. 2 (Pex; c. i. obiecte) A strânge cu șnur (1) pentru a se ține împreună Si: (îrg) a șinori (2). 3 (Reg; c. i. haine) A împodobi cu șnur (1) Si: (reg) a șinori (3).

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.

A ȘNURUÍ ~iésc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui

șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.

șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șnuruíre s. f., g.-d. art. șnuruírii; pl. șnuruíri

șnuruíre s. f., g.-d. art. șnuruírii; pl. șnuruíri

șnuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 să șnuruiáscă

șnuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiáscă

șnurui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, conj. șnuruiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘNURUÍ vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

Intrare: șnuruire
șnuruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnuruire
  • șnuruirea
plural
  • șnuruiri
  • șnuruirile
genitiv-dativ singular
  • șnuruiri
  • șnuruirii
plural
  • șnuruiri
  • șnuruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șnurui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șnurui
  • șnuruire
  • șnuruit
  • șnuruitu‑
  • șnuruind
  • șnuruindu‑
singular plural
  • șnuruiește
  • șnuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șnuruiesc
(să)
  • șnuruiesc
  • șnuruiam
  • șnuruii
  • șnuruisem
a II-a (tu)
  • șnuruiești
(să)
  • șnuruiești
  • șnuruiai
  • șnuruiși
  • șnuruiseși
a III-a (el, ea)
  • șnuruiește
(să)
  • șnuruiască
  • șnuruia
  • șnurui
  • șnuruise
plural I (noi)
  • șnuruim
(să)
  • șnuruim
  • șnuruiam
  • șnuruirăm
  • șnuruiserăm
  • șnuruisem
a II-a (voi)
  • șnuruiți
(să)
  • șnuruiți
  • șnuruiați
  • șnuruirăți
  • șnuruiserăți
  • șnuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șnuruiesc
(să)
  • șnuruiască
  • șnuruiau
  • șnurui
  • șnuruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șnuruire

etimologie:

  • vezi șnurui
    surse: DEX '09 DEX '98

șnurui

  • 1. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1.) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șinori

etimologie:

  • șnur + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98