șnuruire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: șnurui] 1 Legare a unor registre, dosare etc. cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: șnuruială (1), șnuruit¹ (1). 2 (Pex) Strângere cu șnur (1) a unor obiecte pentru a se ține împreună Si: șnuruială (2), șnuruit¹ (2). 3 (Reg) Împodobire a hainelor cu șnur (1) Si: șnuruială (3), șnuruit¹ (3).