opțiuni
  • info

13 definiții pentru șnurui

din care

Explicative DEX

ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.

șnurui vt [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 364 / Pzi: ~esc / E: șnur + -ui] 1 (C. i. registre, dosare etc.) A lega cu ajutorai unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: (îrg) a șinori. 2 (Pex; c. i. obiecte) A strânge cu șnur (1) pentru a se ține împreună Si: (îrg) a șinori (2). 3 (Reg; c. i. haine) A împodobi cu șnur (1) Si: (reg) a șinori (3).

ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.

ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.

A ȘNURUI ~iesc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui

șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.

șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.

Ortografice DOOM

șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, 3 sg. șnuruiește, imperf. 1 șnuruiam; conj. prez. 1 sg. să șnuruiesc, 3 să șnuruiască

șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiesc, imperf. 3 sg. șnuruia; conj. prez. 3 să șnuruiască

șnurui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, imperf. 3 sg. șnuruia; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiască

șnurui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, conj. șnuruiască)

Sinonime

ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

Intrare: șnurui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șnurui
  • șnuruire
  • șnuruit
  • șnuruitu‑
  • șnuruind
  • șnuruindu‑
 singular plural
  • șnuruiește
  • șnuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șnuruiesc
 (să)
  • șnuruiesc
  • șnuruiam
  • șnuruii
  • șnuruisem
a II-a (tu)
  • șnuruiești
 (să)
  • șnuruiești
  • șnuruiai
  • șnuruiși
  • șnuruiseși
a III-a (el, ea)
  • șnuruiește
 (să)
  • șnuruiască
  • șnuruia
  • șnurui
  • șnuruise
plural I (noi)
  • șnuruim
 (să)
  • șnuruim
  • șnuruiam
  • șnuruirăm
  • șnuruiserăm
  • șnuruisem
a II-a (voi)
  • șnuruiți
 (să)
  • șnuruiți
  • șnuruiați
  • șnuruirăți
  • șnuruiserăți
  • șnuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șnuruiesc
 (să)
  • șnuruiască
  • șnuruiau
  • șnuruiră
  • șnuruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șnurui, șnuruiescverb

  • 1. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1.) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șinori
etimologie:
  • șnur + -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.