șnurui vt [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 364 / Pzi: ~esc / E: șnur + -ui] 1 (C. i. registre, dosare etc.) A lega cu ajutorai unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: (îrg) a șinori. 2 (Pex; c. i. obiecte) A strânge cu șnur (1) pentru a se ține împreună Si: (îrg) a șinori (2). 3 (Reg; c. i. haine) A împodobi cu șnur (1) Si: (reg) a șinori (3).