2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane.

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane.

șica sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 52 / V: (îvr) cic~ / Pl: ~ne / E: fr chicane] 1 (Îvr) Procedură (judiciară). 2 (Înv) Interpretare insidioasă a unei prevederi legale sau a unui detaliu de procedură. 3 (Înv; prc) Dificultate de procedură provocată printr-o șicană (2). 4 (Pop) Acțiune prin care cineva este deranjat, supărat, agasat cu cereri și cu pretenții neîndreptățite, lipsite de importanță Si: (pop) cicăleală (2), sâcâială. 5 (Pop) Pricină neîntemeiată. 6 (Pop) Tertip. 7 (Îvr) Controversă. 8 (Teh) Obstacol montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i regla debitul.

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbul «a face») Acțiune prin care cineva sîcîie în chip nedrept pe altul, cu cereri și pretenții nemotivate. Gîndi cu ură la tot ce lăsase înapoi: bîrfelile și spionajul cucoanelor adunate la ceai.. șicanele mărunților satrapi locali. C. PETRESCU, C. V. 10. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană ce se face unui vapor romînesc. BART, S. M. 103. Hagi Petcu caută acum a-și răzbuna cu niște șicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voastre, doamna mea. ALECSANDRI, T. 1274. 2. Obstacol de forme diferite, montat pe circuitul unui fluid, în scopul de a-i micșora viteza și de a-i lungi drumul (dîndu-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc.).

ȘICÁNĂ s.f. 1. Sâcâială fără motiv. ♦ (Jur.) Obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. Obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-l dirija într-un anumit mod. [< fr. chicane].

ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane)

ȘICÁNĂ ~e f. 1) Deranj iritant, provocat de cereri și pretenții nejustificate; sâcâială fără motiv. A face tot felul de ~e. 2) Motiv lipsit de temei; subtilitate falsă. 3) Obstacol pus în calea unui fluid pentru a-i micșora viteza, a-i modifica direcția sau pentru a-i uniformiza debitul. ~ perforată. 4) Bârnă care apără intrarea într-o fortăreață. /<fr. chicane

șicană f. 1. întortochierea legii, abuz cu formalitățile procedurei; 2. fig. ceartă fără cuvânt, contestare nefundată (= fr. chicane).

*șicánă f., pl. e (fr. chicane). Acțiunea de a șicana: a face șicane cuĭva. V. chițibuș.

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

șicana [At: BARIȚIU, P. A. II, 653 / V: (înv) ci~, (îvr) ~căna / Pzi: ~nez / E: fr chicaner] 1 vt (Înv; c. i. persoane) A pune în dificultate prin interpretarea insidioasă a unor prevederi legale sau prin specularea unor detalii de procedură. 2 vt (Pop) A deranja pentru lucruri lipsite de importanță, făcând obiecții meschine, ridicând pretenții nejustificate Si: a agasa (2), (pop) a cicăli (3), a sâcâi, (îvr) a șicanarisi. 3 vrr (Îvr) A discuta în contradictoriu, cu insistență, exagerând importanța lucrurilor. 4 vi (Pop; rar) A ridica obiecții neîntemeiate.

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sîcîi (pe cineva) pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină (fără motiv justificat); a face șicane. Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144.

ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner].

ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)

A ȘICANÁ ~éz 1. tranz. (persoane) A produce șicane; a sâcâi fără motive serioase. 2. intranz. A umbla cu șicane. /<fr. chicaner

șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri.

*șicanéz v. tr. (fr. chicaner). Sîcîĭ pin chițibușurĭ, chinuĭesc pin formalitățile legiĭ în paguba dreptățiĭ. Necăjesc p. nimicurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șica s. f., g.-d. art. șicanei; pl. șicane

șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne

șicana (a ~) vb., ind. prez. 3 șicanea

șicaná vb., ind. prez. 1 sg. șicanéz, 3 sg. și pl. șicaneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘICÁNĂ s. 1. (rar) străgăneală, străgănire. (Lasă-te de ~e!) 2. dificultate, greutate, neajuns. (Îi face tot felul de ~e.)

ȘICA s. 1. (rar) străgăneală, străgănire. (Lasă-te de ~!) 2. dificultate, greutate, neajuns. (Îi face tot felul de ~.)

ȘICANÁ vb. a sâcâi, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)

ȘICANA vb. a sîcîi, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șicánă (-ne), s. f. – Agasare, tertip. Fr. chicane.Der. șicana, vb. (a agasa).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ȘICANA a băga strâmbe, a-i face cuiva zile amare / fripte, a pune (cuiva) strâmbe, a se ține de capul cuiva.

Intrare: șicană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șica
  • șicana
plural
  • șicane
  • șicanele
genitiv-dativ singular
  • șicane
  • șicanei
plural
  • șicane
  • șicanelor
vocativ singular
plural
Intrare: șicana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șicana
  • șicanare
  • șicanat
  • șicanatu‑
  • șicanând
  • șicanându‑
singular plural
  • șicanea
  • șicanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șicanez
(să)
  • șicanez
  • șicanam
  • șicanai
  • șicanasem
a II-a (tu)
  • șicanezi
(să)
  • șicanezi
  • șicanai
  • șicanași
  • șicanaseși
a III-a (el, ea)
  • șicanea
(să)
  • șicaneze
  • șicana
  • șicană
  • șicanase
plural I (noi)
  • șicanăm
(să)
  • șicanăm
  • șicanam
  • șicanarăm
  • șicanaserăm
  • șicanasem
a II-a (voi)
  • șicanați
(să)
  • șicanați
  • șicanați
  • șicanarăți
  • șicanaserăți
  • șicanaseți
a III-a (ei, ele)
  • șicanea
(să)
  • șicaneze
  • șicanau
  • șicana
  • șicanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șica, șicanesubstantiv feminin

  • 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sâcâială
    • format_quote Gîndi cu ură la tot ce lăsase înapoi: bîrfelile și spionajul cucoanelor adunate la ceai.. șicanele mărunților satrapi locali. C. PETRESCU, C. V. 10. DLRLC
    • format_quote Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană ce se face unui vapor romînesc. BART, S. M. 103. DLRLC
    • format_quote Hagi Petcu caută acum a-și răzbuna cu niște șicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voastre, doamna mea. ALECSANDRI, T. 1274. DLRLC
  • 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. MDN '00
etimologie:

șicana, șicanezverb

  • 1. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.