ȘICANĂ, șicane, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbul «a face») Acțiune prin care cineva sîcîie în chip nedrept pe altul, cu cereri și pretenții nemotivate. Gîndi cu ură la tot ce lăsase înapoi: bîrfelile și spionajul cucoanelor adunate la ceai.. șicanele mărunților satrapi locali. C. PETRESCU, C. V. 10. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană ce se face unui vapor romînesc. BART, S. M. 103. Hagi Petcu caută acum a-și răzbuna cu niște șicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voastre, doamna mea. ALECSANDRI, T. 1274. 2. Obstacol de forme diferite, montat pe circuitul unui fluid, în scopul de a-i micșora viteza și de a-i lungi drumul (dîndu-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc.).