3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik.

ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.

ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.

șic2 sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~lu / Pl: ~uri / E: mg sík, srb šik] 1 (Reg) Foiță de metal, mai ales din staniol, care se aplică ca podoabă pe unele haine femeiești Si: paietă, (pop) poleială, (reg) șicuială (1). 2 (Trs; îf șiclu) Hârtie poleită. 3 (Trs; înv) Piele poleită.

șic1 [At: FILIMON, O. II, 183 / S și: (rar) chic / E: fr chic] (Fam) 1 sni Eleganță (în îmbrăcăminte, în atitudini). 2 sni Bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). 3 sni Lucru amuzant. 4 sni Haz (17). 5-6 ain, av (Care este) elegant. 7-8 ain, av (Care este) cu gust (în îmbrăcăminte, în atitudini).

ȘIC2, șicuri, s. n. Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din scr. šik, magh. sik.

ȘIC1 s. n. (Franțuzism) Eleganță, distincție, gust (în îmbrăcăminte, în modul de comportare). A făcut din o legătură plină de șic un lucru neînsemnat. GHEREA, ST. CR. I 279. Pe asta n-am prea observat-o, mi se pare însă că nu prea are șic. CONTEMPORANUL, VII 484. ♦ Lucru care amuză, care are haz. Nu lasă el două mii de lei! – Zi că-ți lasă o mie, tot e bine. – Apoi nu. Șicul e să lase două. CARAGIALE, M. 226.

ȘIC2, șicuri, s. n. (Mai ales la pl.) Mici foițe de metal lucios care se aplică ca podoabă, în special pe unele haine femeiești. V. fluture. La această casă Naltă și frumoasă, Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.

ȘIC s.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic].

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic)

ȘIC3 ~uri n. Placă mică de metal lucios, care se aplică pe unele haine ca podoabă; paietă, fluture. /<sb. šik, ung. sik

ȘIC2 adj. 1) Care vădește un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie ~. 2) Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. O fată ~. /<fr. chic

ȘIC1 n. 1) Eleganță dezinvoltă, bazată pe un gust ales. 2) Rafinament spiritual; lucru amuzant. /<fr. chic

șic n. fam. 1. eleganță: îmbrăcat cu șic; 2. haz: glume cu șic (= fr. chic).

șic n. foițe fine de alamă, zinc, beteală. [Ung. SIK].

2) *șic n., pl. urĭ (fr. chic, d. germ. [ge]schick, ținută, atitudine). Eleganță în haĭne saŭ în mișcărĭ: a avea șic în îmbrăcăminte. Haz: vorbă cu șic.

1) șic n., pl. urĭ (sîrb. slovac, ceh. šik, pol. szyk; ung. sik). Vechĭ. Fluturĭ ornamentalĭ: șic alb și galben (col.). Azĭ. Trans. și rar Munt. (Bz.). Staniol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. șícuri

arată toate definițiile

Intrare: Șic
nume propriu (I3)
  • Șic
Intrare: șic (eleganță)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șic
  • șicul
  • șicu‑
plural
  • șicuri
  • șicurile
genitiv-dativ singular
  • șic
  • șicului
plural
  • șicuri
  • șicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șic (paietă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șic
  • șicul
  • șicu‑
plural
  • șicuri
  • șicurile
genitiv-dativ singular
  • șic
  • șicului
plural
  • șicuri
  • șicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șic (eleganță) (numai) singular

  • 1. Bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bun-gust distincție eleganță attach_file 3 exemple
    exemple
    • A făcut din o legătură plină de șic un lucru neînsemnat. GHEREA, ST. CR. I 279.
      surse: DLRLC
    • Pe asta n-am prea observat-o, mi se pare însă că nu prea are șic. CONTEMPORANUL, VII 484.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Se îmbracă șic.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

șic (paietă)

  • 1. regional Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fluture paietă attach_file un exemplu
    exemple
    • La această casă Naltă și frumoasă, Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: