15 definiții pentru învelitoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.

învelitoare sf [At: CONACHI, P. 291 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~ori și ~ / E: înveli + -(i)toare] 1 Obiect care servește la învelit1 (1) Si: înveliș (1), (înv) învelitură (8). 2 Material cu care se acoperă coperta unei cărți, a unui caiet Si: (înv) învelitură (9). 3 (Rar) Înveliș (3). 4 (Pop) Plapumă. 5 (Pop) Cuvertură. 6 (Reg) Broboadă. 7 (Pop) Față de masă Si: (înv) învelitură (14). 8 (Pop) Cârpă cu care se înfășoară laba piciorului Si: obială, (înv) învelitură (15). 9 (Reg) Bucată de pânză de in în care se pune laptele coagulat la scurs pentru a face brânză Si: strecurătoare, (înv) învelitură (16). 10 (Reg) Sul pe care se răsucesc firele la războiul de țesut. 11 (Țes; reg) Femeie care pune firele la război. 12 (Reg) Piuă în care se bat țesăturile de lână. 13 (Reg) Scut. 14 (Pop; îe) A nu avea (sau a nu fî) cap de ~ A nu fi femeie. 15 Acoperiș. 16 Copertă.

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. 1. Obiect sau strat de material care servește la învelit, la acoperit, la înfășurat sau la împachetat. Se răsfățau printre hîrtii aurii și argintate, alcătuite din învelitorile cine știe cîtor sute de bomboane, niște bolovani de piatră. GALAN, B. I 235. Te poți acoperi cu o brazdă de iarbă și ce învelitoare îți mai trebuie? CAMILAR, N. II 302. ♦ Plapumă; cuvertură, velință. Uitîndu-se la învelitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie. CARAGIALE, P. 132. 2. Strat de țiglă, tablă etc. care constituie partea de deasupra a unui acoperiș, pentru a feri construcția respectivă de intemperii; p. ext. acoperiș. V. înveliș. Treizeci de ani cutreierase Muntele și Balta, își croise nelegiuită cale prin învelitori și prin ferestre și-și rîsese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. (Cu pronunțare regională) Pardoseala era de cleștar, iară învălitoarea... de plumb. ISPIRESCU, L. 294. 3. Hîrtie cu care este învelită o carte; copertă, scoarță. Lîngă ușă, risipite pe-o masă, cărțulii subțiri, cele mai multe cu învelitoare roșie, și un ziar: «Romînia Muncitoare». PAS, Z. I 316. 4. Față de masă. Mama să vă cumpere unt și să vă servească ceaiul în curte, la o masă cu-nvelitoare albă. PAS, Z. I 22. Masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama. C. PETRESCU, C. V. 176. – Pl. și: învelitoare (D. ZAMFIRESCU, R. 171).

ÎNVELITOÁRE ~óri f. 1) Obiect care învelește ceva sau care servește la învelit. Caietul fără ~ se murdărește. 2) Partea de sus a unei construcții care o acoperă; acoperiș. [G.-D. învelitorii] /a înveli + suf. ~toare

învelitoare f. 1. acoperișul casei; 2. velință, lăicer, scoarță; 3. capac: nu-i venea urda la învelitoare POP.

învălitoáre (est) și învel- (vest) f., pl. orĭ. Ceĭa ce învelește pe deasupra, scoarță, lăvicer, velință, macat. (V. cergă, cuvertură). Nord. Rar. Naframă, tulpan, bariz.

învelésc, -líș, -litoare, V. învăl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învelitoare s. f., g.-d. art. învelitorii; pl. învelitori

învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. învelitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVELITOÁRE s. 1. v. pătură. 2. acoperitoare, față. (~ de masă, de pernă.) 3. v. îmbrăcăminte. 4. v. copertă. 5. v. acoperiș.

ÎNVELITOARE s. 1. cergă, cuvertură, pătură, velință, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lînă pentru pat.) 2. acoperitoare, față. (~ de masă, de pernă.) 3. îmbrăcăminte, înveliș. (~ la un caiet.) 4. copertă, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.) 5. acoperămînt, acoperiș, înveliș, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ unei case.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

învelitoáre, învelitori s. f. Ceea ce servește la învelit. ◊ Învelitoare de mormânt = piesă textilă de formă dreptunghiulară folosită ca acoperământ pentru pietrele funerare voievodale aflate în interiorul bisericilor. Sunt confecționate din brocart, cu o inscripție marginală brodată, alteori brodate în întregime, având ca motiv central chipul defunctului. – Din înveli + suf. -toare.

ÎNVELITOÁRE (< înveli) s. f. Ceea ce servește la învelit. ♦ Plapumă, cuvertură etc. ♦ Hârtie, copertă etc. ♦ Față de masă. ♦ (TEHN.) Stratul de material izolant care acoperă fața exterioară a versantelor unui acoperiș; se execută din tablă, țigle, olane etc. ♦ Îmbrăcămintea impermeabilă a corpului unui balon.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

învelitoare, învelitori s. f. (glum.) iubită, amantă.

Intrare: învelitoare
învelitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelitoare
  • ‑nvelitoare
  • învelitoarea
  • ‑nvelitoarea
plural
  • învelitori
  • ‑nvelitori
  • învelitorile
  • ‑nvelitorile
genitiv-dativ singular
  • învelitori
  • ‑nvelitori
  • învelitorii
  • ‑nvelitorii
plural
  • învelitori
  • ‑nvelitori
  • învelitorilor
  • ‑nvelitorilor
vocativ singular
plural
învelitoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelitoare
  • ‑nvelitoare
  • învelitoarea
  • ‑nvelitoarea
plural
  • învelitoare
  • ‑nvelitoare
  • învelitoarele
  • ‑nvelitoarele
genitiv-dativ singular
  • învelitoare
  • ‑nvelitoare
  • învelitoarei
  • ‑nvelitoarei
plural
  • învelitoare
  • ‑nvelitoare
  • învelitoarelor
  • ‑nvelitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învelitoare, învelitorisubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce servește la învelit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: înveliș
    • format_quote Se răsfățau printre hîrtii aurii și argintate, alcătuite din învelitorile cine știe cîtor sute de bomboane, niște bolovani de piatră. GALAN, B. I 235. DLRLC
    • format_quote Te poți acoperi cu o brazdă de iarbă și ce învelitoare îți mai trebuie? CAMILAR, N. II 302. DLRLC
    • format_quote Caietul fără învelitoare se murdărește. NODEX
    • 1.1. popular Cuvertură, plapumă, velință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Uitîndu-se la învelitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie. CARAGIALE, P. 132. DLRLC
    • 1.2. Hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lîngă ușă, risipite pe-o masă, cărțulii subțiri, cele mai multe cu învelitoare roșie, și un ziar: «Romînia Muncitoare». PAS, Z. I 316. DLRLC
    • 1.3. Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: acoperiș
      • format_quote Treizeci de ani cutreierase Muntele și Balta, își croise nelegiuită cale prin învelitori și prin ferestre și-și rîsese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Pardoseala era de cleștar, iară învălitoarea... de plumb. ISPIRESCU, L. 294. DLRLC
    • 1.4. popular Față de masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mama să vă cumpere unt și să vă servească ceaiul în curte, la o masă cu-nvelitoare albă. PAS, Z. I 22. DLRLC
      • format_quote Masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama. C. PETRESCU, C. V. 176. DLRLC
etimologie:
  • Înveli + sufix -toare. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii