22 de definiții pentru copertă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPERTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.

copertă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: ~te și ~rți / E: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96).

COPERTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

COPERTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

COPERTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).

covertă2 sf [At: DRĂGHICI, R. 7 / Pl: ~te / E: ngr ϰουβέρτα] 1 Parte superioară a unei nave. 2 Punte de manevră.

covertă1 sf [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~te / E: ger Kouvert] (Trs; gms) Plic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

!copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

copertă s.f., g.-d. art. copertei; pl. coperte / coperți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copertă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

Intrare: copertă
copertă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperți
  • coperțile
genitiv-dativ singular
  • coperți
  • coperții
plural
  • coperți
  • coperților
vocativ singular
plural
copertă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperte
  • copertele
genitiv-dativ singular
  • coperte
  • copertei
plural
  • coperte
  • copertelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copertă, coperți / copertă, copertesubstantiv feminin

  • 1. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.