ÎNVELITOARE, ÎNVĂLITOARE sf. 1 Ceea ce servește să înfășoare sau să învelească, înveliș: uitîndu-se la învelitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie (CAR.) ¶ 2 Ștergar, năframă cu care femeile-și îmbrobodesc capul (🖼 2715): ștergariul sau miniștergura e în genere învelitoarea de cap a nevestelor (MAR.) ¶ 3 Acoperiș: învălitoarea era de acioaie și de plumb (ISP.) [înveli].