2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂPĂIÉRE, învăpăieri, s. f. Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei; aprindere; fig. înflăcărare, ardoare, însuflețire. – V. învăpăia.

ÎNVĂPĂIÉRE, învăpăieri, s. f. Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei; aprindere; fig. înflăcărare, ardoare, însuflețire. – V. învăpăia.

învăpăiere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învăpăia] 1 Aprindere ca o văpaie Si: (rar) învăpăială (1), învăpăiat1 (1). 2 Înroșire din cauza rușinii, a emoției etc. Si: (rar) învăpăială (2), învăpăiat1 (2). 3 Entuziasmare. 4 Îndrăgostire.

ÎNVĂPĂIÉRE, învăpăieri, s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea, de a se învăpaia și rezultatul ei. 1. Văpaie, foc; reflexe de lumină roșiatice. Duce- m-aș... La Neapoli ce scaldă, Răspîndind învăpăieri, Sînul ei în marea caldă. ALECSANDRI, P. II 128. 2. Fig. Înflăcărare, însuflețire, entuziasm, pasiune. Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. EMINESCU, O. I 200. Faptele științifice și faptele politice sînt amîndouă rezultatul unei lupte, începută de la întemeierea societăților și urmîndu-se cu învăpăiere în tot șirul veacurilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 91.

învăpăiere f. 1. văpaie intensivă: raspândind învăpăieri AL.; 2. fig. ardoare: cu ’nvăpăiere eu le descriu pe toate AL.

ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.

ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.

învăpăia [At: CORESI, PS. 36 / V: (cscj) învăpăi / Pzi: ~iez / E: în- + văpaie] 1 vr A se aprinde ca o văpaie. 2 vr (Pex; d. fața omului) A se înroși de rușine, emoție etc. 3-4 vtr (Fig) A (se) entuziasma. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.

ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. (Mai ales poetic) 1. A se aprinde ca o văpaie, a căpăta culoarea roșie; (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sînge). Cerul se învăpăiase de tot spre apus. BASSARABESCU, S. N. 163. 2. Fig. A se înflăcăra, a se însufleți, a se entuziasma. Bietul băiat, învăpăiat de dorința d-a vedea oleacă darurile zînei... se înduplecă a se uita puțin înapoi. POPESCU, B. III 132. Făt-Frumos, unde-auzea, D-al ei dor se-nvăpăia. TEODORESCU, P. P. 89.

A SE ÎNVĂPĂIÁ mă ~iéz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca văpaia); a se înroși tare. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se înflăcăra; a se încinge; a se însufleți; a se anima; a se aprinde; a se entuziasma. /în + văpaie

A ÎNVĂPĂIÁ ~iéz tranz. A face să se învăpăieze. [Sil. -pă-ia] /în + văpaie

învăpăĭéz v. tr. (d. văpaĭe). Fig. Aprind grozav, înflăcărez: vorba asta ĭ-a învăpăĭat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învăpăiére s. f., g.-d. art. învăpăiérii; pl. învăpăiéri

învăpăiére s. f., g.-d. art. învăpăiérii; pl. învăpăiéri

învăpăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 învăpăiáză, 1 pl. învăpăiém; conj. prez. 3 învăpăiéze; ger. învăpăínd

învăpăiá vb., ind. prez. 1 sg. învăpăiéz, 3 sg. și pl. învăpăiáză, 1 pl. învăpăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. învăpăiéze; ger. învăpăínd

învăpăiez, -păiază 3, -păieze 3 conj., -păiam 1 imp., -păiat prt., -păiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂPĂIÁ vb. v. entuziasma, înflăcăra, însufleți, pasiona.

învăpăia vb. v. ENTUZIASMA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNSUFLEȚI. PASIONA.

Intrare: învăpăiere
învăpăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învăpăiere
  • ‑nvăpăiere
  • învăpăierea
  • ‑nvăpăierea
plural
  • învăpăieri
  • ‑nvăpăieri
  • învăpăierile
  • ‑nvăpăierile
genitiv-dativ singular
  • învăpăieri
  • ‑nvăpăieri
  • învăpăierii
  • ‑nvăpăierii
plural
  • învăpăieri
  • ‑nvăpăieri
  • învăpăierilor
  • ‑nvăpăierilor
vocativ singular
plural
Intrare: învăpăia
verb (V213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învăpăia
  • ‑nvăpăia
  • învăpăiere
  • ‑nvăpăiere
  • învăpăiat
  • ‑nvăpăiat
  • învăpăiatu‑
  • ‑nvăpăiatu‑
  • învăpăind
  • ‑nvăpăind
  • învăpăindu‑
  • ‑nvăpăindu‑
singular plural
  • învăpăia
  • ‑nvăpăia
  • învăpăiați
  • ‑nvăpăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învăpăiez
  • ‑nvăpăiez
(să)
  • învăpăiez
  • ‑nvăpăiez
  • învăpăiam
  • ‑nvăpăiam
  • învăpăiai
  • ‑nvăpăiai
  • învăpăiasem
  • ‑nvăpăiasem
a II-a (tu)
  • învăpăiezi
  • ‑nvăpăiezi
(să)
  • învăpăiezi
  • ‑nvăpăiezi
  • învăpăiai
  • ‑nvăpăiai
  • învăpăiași
  • ‑nvăpăiași
  • învăpăiaseși
  • ‑nvăpăiaseși
a III-a (el, ea)
  • învăpăia
  • ‑nvăpăia
(să)
  • învăpăieze
  • ‑nvăpăieze
  • învăpăia
  • ‑nvăpăia
  • învăpăie
  • ‑nvăpăie
  • învăpăiase
  • ‑nvăpăiase
plural I (noi)
  • învăpăiem
  • ‑nvăpăiem
(să)
  • învăpăiem
  • ‑nvăpăiem
  • învăpăiam
  • ‑nvăpăiam
  • învăpăiarăm
  • ‑nvăpăiarăm
  • învăpăiaserăm
  • ‑nvăpăiaserăm
  • învăpăiasem
  • ‑nvăpăiasem
a II-a (voi)
  • învăpăiați
  • ‑nvăpăiați
(să)
  • învăpăiați
  • ‑nvăpăiați
  • învăpăiați
  • ‑nvăpăiați
  • învăpăiarăți
  • ‑nvăpăiarăți
  • învăpăiaserăți
  • ‑nvăpăiaserăți
  • învăpăiaseți
  • ‑nvăpăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • învăpăia
  • ‑nvăpăia
(să)
  • învăpăieze
  • ‑nvăpăieze
  • învăpăiau
  • ‑nvăpăiau
  • învăpăia
  • ‑nvăpăia
  • învăpăiaseră
  • ‑nvăpăiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învăpăiere

  • 1. Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprindere
    • 1.1. Reflexe de lumină roșiatice.
      exemple
      • Duce-m-aș... La Neapoli ce scaldă, Răspîndind învăpăieri, Sînul ei în marea caldă. ALECSANDRI, P. II 128.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. EMINESCU, O. I 200.
        surse: DLRLC
      • Faptele științifice și faptele politice sînt amîndouă rezultatul unei lupte, începută de la întemeierea societăților și urmîndu-se cu învăpăiere în tot șirul veacurilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 91.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învăpăia
    surse: DEX '09 DEX '98

învăpăia învăpăiere

  • 1. A se aprinde ca o văpaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cerul se învăpăiase de tot spre apus. BASSARABESCU, S. N. 163.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre fața omului) A se înroși (din cauza unui aflux de sânge).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înroși
    • 1.2. figurat A se înflăcăra, a se entuziasma.
      exemple
      • Bietul băiat, învăpăiat de dorința d-a vedea oleacă darurile zînei... se înduplecă a se uita puțin înapoi. POPESCU, B. III 132.
        surse: DLRLC
      • Făt-Frumos, unde-auzea, D-al ei dor se-nvăpăia. TEODORESCU, P. P. 89.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + văpaie
    surse: DEX '09 DEX '98