2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLUÍT, -Ă, învăluiți, -te, adj. 1. Înfășurat, învelit2, acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. Încercuit, înconjurat, împresurat. ♦ Fig. Copleșit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. – V. învălui.

ÎNVĂLUÍT, -Ă, învăluiți, -te, adj. 1. Înfășurat, învelit2, acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. Încercuit, înconjurat, împresurat. ♦ Fig. Copleșit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. – V. învălui.

învăluit, ~ă a [At: (a. 1764) URICARIUL, I, 308 / Pl: ~iți, ~e / E: învălui] 1 (D. valuri, mare, nori) învolburat. 2 Încolăcit. 3 (Fig; include ideea unei acțiuni) Încercuit. 4 Confundat. 5 (D. cereale) Culcat la pământ. 6 (Udp „cu”, „în”) Care este acoperit, îmbrăcat Si: înfășurat2, învelit2. 7 (Pex) Ascuns2. 8 Cuprins cu privirea. 9 Împresurat din toate părțile. 10 (Fig) Copleșit de griji, de durere etc. 11 (Fig) Absorbit de treburi, de afaceri etc. 12 Tulburat. 13 Persecutat. 14 Necăjit. 15-16 (D. foc) Care (arde sau) a fost făcut să ardă mocnit Si: micșorat. 17 (Fig; d. sunete, voci etc.) Voalat.

ÎNVĂLUÍT, -Ă, învăluiți, -te, adj. Înfășurat, învelit, acoperit. (Fig.) Glasu-i era cald și învăluit, umbrit parcă de păreri de rău. SADOVEANU, O. I 536.

învăluit a. fig. necăjit, turmentat.

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ Tranz. Fig. A năpădi. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

învălui [At: CORESI, EV. 75/37 / Pzi: ~ălui și ~esc / E: în + val + -ui] 1 vr (D. mare; pex d. nori) A se învolbura. 2 vr (Înv; d. corăbii) A fi prins de furtună. 3 vr (Înv) A se încolăci în jurul unui obiect. 4 vr (Înv; îe) A se ~ în gură A fi pe punctul de a spune ceva. 5-6 vtr A (se) amesteca până la confundare. 7 vt (Înv) A forma valuri. 8 vt (Agr; Trs) A face snopi. 9-10 vtr A (se) acoperi cu un văl, cu o cuvertură etc. Si: a (se) înfășură, a (se) înveli. 11 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 12-13 vtr (D. foc) (A face să ardă sau) a arde mocnit Cf a (se) micșora. 13 vt (Înv) A încercui o unitate inamică. 15-16 vtr (D. gânduri, sentimente) (A fi copleșit sau) a copleși. 17 vt (D. treburi, afaceri) A covârși peste măsură. 18 vt (Înv; jur) A hărțui. 19 vr (Înv) A-și da silința. 20 vr (Înv) A se rătăci. 21 vr (Fig) A se amesteca în treburile altora. 22 vt (Fig) A ascunde. 23 vt A bate. 24-25 vtrr (Fig) A (se) șicana. 26 vt (Fig) A persecuta. 27 vr A fi cuprins de panică. 28 vt A înconjura din toate părțile Si: a împresura.

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (cu un văl, cu o învelitoare); a înveli, a înfășura. Învălui copilul în scutece.Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106. Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165. ◊ Refl. Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121. ♦ Fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura, a năpădi. Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18. Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219. ♦ A acoperi (focul) cu un strat de pămînt, de cenușă etc., ca să ardă mocnit; a înveli. Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ♦ Refl. (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vîntului, a fi răscolit de vînt; a se micșora, a scădea în intensitate. Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247. ◊ Tranz. Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330. 2. Tranz. A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus. Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427. 3. Refl. A se mișca de colo pînă colo, a se învîrti, a da tîrcoale. V. înfășura. Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. 4. Tranz. A întreprinde o manevră ofensivă asupra flancului și spatelui unei unități inamice; a înconjura. Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11. 5. Refl. A se amesteca, a se contopi. (Fig.) Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131. – Prez. ind. și: învăluiesc (ALECSANDRI, P. III 161).

A SE ÎNVĂLUÍ pers. 3 se învăluie intranz. A se mișca în vârtejuri; a se învolbura. /în + văl + suf. ~ui

A ÎNVĂLUÍ învălui tranz. 1) A acoperi cu un văl sau cu o învelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălura; a împresura; a cuprinde; a cotropi; a înfășura. 3) A cuprinde în toată plinătatea (cu privirea). 4) (focuri) A face să ardă cu flacăra potolită. 5) fam. A deranja prin senzații neplăcute (mai ales de greață). ~ pe cineva la stomac. /în + văl + suf. ~ui

învăluì v. 1. a înveli; 2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V. val (de pânză, de mare)].

învăluĭésc și (vechĭ) văluĭésc v. tr. (d. val 1, ca și învălesc). Învălătucesc, acoper din toate părțile: apa, întunericu l-a învăluit. Înconjur, împresor: învăluirăm oastea dușmănească. Învălesc, acoper: șĭ-a învăluit bine trupu, am învăluit focu’n cenușă. Fig. Chinuĭesc, strîmtorez, stînjinesc: l-aŭ învăluit nevoile. V. refl. Vechĭ. Mă învălătucesc, mă acoper de valurĭ: marea se învălui. Mă încolăcesc (ca șerpiĭ). Fig. Mă zbucĭum, mă zbat, mă frămînt: învăluindu-se prin munte flămînd și trudit, aŭ nemerit la un pîrăŭ (Ur.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învăluít adj. m., pl. învăluíți; f. sg. învăluítă, pl. învăluíte

învăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. învắlui, 3 învắluie, imperf. 3 sg. învăluiá, conj. prez. 1 și 2 sg. să învắlui

învăluí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie, imperf. 3 sg. învăluiá

învălui (ind. prez. 1 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie)

învăluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLUÍT adj. v. acoperit, înfășurat, învelit.

învăluit adj. v. ACOPERIT. ÎNFĂȘURAT. ÎNVELIT.

arată toate definițiile

Intrare: învăluit
învăluit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitul
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitul
  • ‑nvăluitu‑
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluita
  • ‑nvăluita
plural
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiții
  • ‑nvăluiții
  • învăluite
  • ‑nvăluite
  • învăluitele
  • ‑nvăluitele
genitiv-dativ singular
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitului
  • ‑nvăluitului
  • învăluite
  • ‑nvăluite
  • învăluitei
  • ‑nvăluitei
plural
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiților
  • ‑nvăluiților
  • învăluite
  • ‑nvăluite
  • învăluitelor
  • ‑nvăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învălui
învălui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
învălui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
(să)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învăluit

etimologie:

  • vezi învălui
    surse: DEX '09 DEX '98

învălui învăluire învăluit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfășura înveli attach_file 4 exemple
    exemple
    • Învălui copilul în scutece.
      surse: DLRLC
    • Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106.
      surse: DLRLC
    • Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165.
      surse: DLRLC
    • Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A cuprinde ceva cu privirea.
      exemple
      • Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18.
        surse: DLRLC
      • Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69.
        surse: DLRLC
      • Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: micșora attach_file 3 exemple
      exemple
      • Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.
        surse: DLRLC
      • Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A acoperi (focul) cu un strat de pământ, de cenușă etc., ca să ardă mocnit.
        surse: DLRLC sinonime: înveli
      • diferențiere reflexiv (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vântului, a fi răscolit de vânt; a se micșora, a scădea în intensitate.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus.
    exemple
    • Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se mișca de colo până colo, a se învârti, a da târcoale.
    exemple
    • Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A înconjura, a încercui o unitate inamică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încercui înconjura attach_file un exemplu
    exemple
    • Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A se amesteca, a se contopi.
    exemple
    • figurat Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + val + sufix -ui (influențat semantic de văl).
    surse: DEX '09 DEX '98