2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRONÁRE, întronări, s. f. Acțiunea de a întrona.V. întrona.

ÎNTRONÁRE, întronări, s. f. Acțiunea de a întrona.V. întrona.

întronare sf [At: IORGA, L. II, 553 / V: in~, ~nire / Pl: ~nări / E: întrona] 1 Urcare pe tron ca domn, rege, împărat Si: încoronare, înscăunare, (înv) întronație. 2 (Fig) Înstăpânire. 3 Statornicire. 4 Instaurare. 5 (Fig) Așternere.

ÎNTRONÁRE s.f. Acțiunea de a întrona și rezultatul ei. [< întrona].

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

întrona vtr [At: ȘINCAI, ap. DDRF / V: in~, (cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în + tron] 1-2 A (se) urca pe tron ca rege, domn, împărat Si: a (se) încorona, a (se) înscăuna, (înv) a se întroniza (1-2). 3-4 (Fig) (A face să devină sau) a deveni stăpân Si: (înv) a se întroniza (3-4). 5-6 A (se) statornici. 7-8 A (se) instaura. 9-10 (Fig) A (se) așterne.

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Refl. A deveni stăpîn, a se statornici; a se așterne peste tot.

ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].

ÎNTRONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)

A SE ÎNTRONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre domnitori, regi, împărați) A se așeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron

A ÎNTRONÁ ~éz tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron

întronà v. 1. a pune pe tron; 2. a se urca pe tron.

*întronéz, v. tr. (d. tron). Instalez, pun pe tron, înscăunez: a întrona un rege, (fig.) anarhia în locu ordiniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întronáre s. f., pl. întronări

întroná (a ~) vb., ind. prez. 3 întroneáză

întroná vb., ind. prez. 1 sg. întronéz, 3 sg. și pl. întroneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întronéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRONÁRE s. v. instaurare, stabilire.

ÎNTRONARE s. înscăunare, învestire, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.)

arată toate definițiile

Intrare: întronare
întronare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întronare
  • ‑ntronare
  • întronarea
  • ‑ntronarea
plural
  • întronări
  • ‑ntronări
  • întronările
  • ‑ntronările
genitiv-dativ singular
  • întronări
  • ‑ntronări
  • întronării
  • ‑ntronării
plural
  • întronări
  • ‑ntronări
  • întronărilor
  • ‑ntronărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întrona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrona
  • ‑ntrona
  • întronare
  • ‑ntronare
  • întronat
  • ‑ntronat
  • întronatu‑
  • ‑ntronatu‑
  • întronând
  • ‑ntronând
  • întronându‑
  • ‑ntronându‑
singular plural
  • întronea
  • ‑ntronea
  • întronați
  • ‑ntronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întronez
  • ‑ntronez
(să)
  • întronez
  • ‑ntronez
  • întronam
  • ‑ntronam
  • întronai
  • ‑ntronai
  • întronasem
  • ‑ntronasem
a II-a (tu)
  • întronezi
  • ‑ntronezi
(să)
  • întronezi
  • ‑ntronezi
  • întronai
  • ‑ntronai
  • întronași
  • ‑ntronași
  • întronaseși
  • ‑ntronaseși
a III-a (el, ea)
  • întronea
  • ‑ntronea
(să)
  • întroneze
  • ‑ntroneze
  • întrona
  • ‑ntrona
  • întronă
  • ‑ntronă
  • întronase
  • ‑ntronase
plural I (noi)
  • întronăm
  • ‑ntronăm
(să)
  • întronăm
  • ‑ntronăm
  • întronam
  • ‑ntronam
  • întronarăm
  • ‑ntronarăm
  • întronaserăm
  • ‑ntronaserăm
  • întronasem
  • ‑ntronasem
a II-a (voi)
  • întronați
  • ‑ntronați
(să)
  • întronați
  • ‑ntronați
  • întronați
  • ‑ntronați
  • întronarăți
  • ‑ntronarăți
  • întronaserăți
  • ‑ntronaserăți
  • întronaseți
  • ‑ntronaseți
a III-a (ei, ele)
  • întronea
  • ‑ntronea
(să)
  • întroneze
  • ‑ntroneze
  • întronau
  • ‑ntronau
  • întrona
  • ‑ntrona
  • întronaseră
  • ‑ntronaseră
introna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întronare

etimologie:

  • vezi întrona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

întrona întronare întronat introna întronit

etimologie: