9 definiții pentru instaurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTAURARE, instaurări, s. f. Acțiunea de a instaura și rezultatul ei; instituire, stabilire. [Pr.: -sta-u-] – V. instaura.

INSTAURARE, instaurări, s. f. Acțiunea de a instaura și rezultatul ei; instituire, stabilire. [Pr.: -sta-u-] – V. instaura.

instaurare sf [At: CARAGIALE, T. 81 / Pl: ~rări / E: instaura] 1-3 Punere a bazelor (unui regim,) (unui sistem politic sau) unui guvern. 4 Introducere pentru prima oară a unui obicei, a unei mode etc.

INSTAURARE, instaurări, s. f. Acțiunea de a instaura; întronare, statornicire, stabilire, introducere. Instaurarea în fiecare țară a unei democrații consecvente va fi cea mai bună garanție a păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 8 – Pronunțat: -ta-u-.

INSTAURARE s.f. Acțiunea de a instaura și rezultatul ei; instaurație. [< instaura].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instaurare (desp. -sta-u-) s. f., g.-d. art. instaurării; pl. instaurări

instaurare (-sta-u-) s. f., g.-d. art. instaurării; pl. instaurări

instaurare s. f. (sil. -sta-u-), g.-d. art. instaurării; pl. instaurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTAURARE s. stabilire, (fig.) întronare. (~ a ordinii.)

Intrare: instaurare
instaurare substantiv feminin
  • silabație: in-sta-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instaurare
  • instaurarea
plural
  • instaurări
  • instaurările
genitiv-dativ singular
  • instaurări
  • instaurării
plural
  • instaurări
  • instaurărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instaurare, instaurărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi instaura DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.