2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

ÎNTREMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

întremare sf [At: (a. 1651) PSALT., ap. BV I, 190 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~mări / E: întrema] 1 (Iuz) Pregătire a unei arme pentru atac Si: întremat1 (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-5 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor după o boală Si: întremat1 (4-5), înzdrăvenire, refacere. 6 Îmbunătățire a situației materiale Si: întremat1 (6).

ÎNTREMÁRE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.

întremare f. însănătoșire, reconvalescență.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

întrema [At: DOSOFTEI, PS. 239 / V: (înv) ~răma / Pzi: ~mez, (înv) întrem / E: nct] 1 vt (Iuz) A pregăti o armă pentru atac Si: a arma. 2 vr (Înv; d. oameni) A se înarma. 3-4 vtr A (se) întări. 5-6 vr A-și recăpăta sănătatea (sau puterile) după o boală Si: a se înzdrăveni, a se reface. 7 vt (Rar) A însănătoși pe cineva. 8-9 vtr (Fig) A(-și) îmbunătăți situația materială.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. 1. Refl. A-și recîștiga sănătatea sau puterile, a se face sănătos (după o boală); a se reface, a se îndrepta, a se restabili, a se înzdrăveni. Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. 2. Refl. Fig. A se întări, a se consolida. Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. ◊ Tranz. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. 3. Tranz. (Învechit) A pregăti, a ține gata de atac. Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. ◊ Fig. Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.

A SE ÎNTREMÁ mă ~éz intranz. A-și reveni după o boală; a recăpăta puteri; a se înfiripa; a se înzdrăveni. /Orig. nec.

A ÎNTREMÁ ~éz tranz. A face să se întremeze; a înzdrăveni; a înfiripa. /Orig. nec.

întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].

întrám, întrắm, întrăméz și -eméz, a v. tr. (d. în și tram, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, infiripez: mîncarea și băutura te întremează. V. refl. Îmĭ recapăt sănătatea: bolnavu s’a întremat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întremáre s. f., g.-d. art. întremắrii

întremáre s. f., g.-d. art. întremării

întremá (a ~) vb., ind. prez. 3 întremeáză

întremá vb., ind. prez. 1 sg. întreméz, 3 sg. și pl. întremeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întreméze

întrema (ind. prez. 3 sg. și pl. întremează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREMÁRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială,(înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

arată toate definițiile

Intrare: întremare
întremare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremare
  • ‑ntremare
  • întremarea
  • ‑ntremarea
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremările
  • ‑ntremările
genitiv-dativ singular
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremării
  • ‑ntremării
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremărilor
  • ‑ntremărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întrema
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremare
  • ‑ntremare
  • întremat
  • ‑ntremat
  • întrematu‑
  • ‑ntrematu‑
  • întremând
  • ‑ntremând
  • întremându‑
  • ‑ntremându‑
singular plural
  • întremea
  • ‑ntremea
  • întremați
  • ‑ntremați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întremez
  • ‑ntremez
(să)
  • întremez
  • ‑ntremez
  • întremam
  • ‑ntremam
  • întremai
  • ‑ntremai
  • întremasem
  • ‑ntremasem
a II-a (tu)
  • întremezi
  • ‑ntremezi
(să)
  • întremezi
  • ‑ntremezi
  • întremai
  • ‑ntremai
  • întremași
  • ‑ntremași
  • întremaseși
  • ‑ntremaseși
a III-a (el, ea)
  • întremea
  • ‑ntremea
(să)
  • întremeze
  • ‑ntremeze
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremă
  • ‑ntremă
  • întremase
  • ‑ntremase
plural I (noi)
  • întremăm
  • ‑ntremăm
(să)
  • întremăm
  • ‑ntremăm
  • întremam
  • ‑ntremam
  • întremarăm
  • ‑ntremarăm
  • întremaserăm
  • ‑ntremaserăm
  • întremasem
  • ‑ntremasem
a II-a (voi)
  • întremați
  • ‑ntremați
(să)
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremarăți
  • ‑ntremarăți
  • întremaserăți
  • ‑ntremaserăți
  • întremaseți
  • ‑ntremaseți
a III-a (ei, ele)
  • întremea
  • ‑ntremea
(să)
  • întremeze
  • ‑ntremeze
  • întremau
  • ‑ntremau
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremaseră
  • ‑ntremaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întremare

etimologie:

  • vezi întrema
    surse: DEX '09 DEX '98

întrema întremare întremat

  • 1. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni.
    exemple
    • Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169.
      surse: DLRLC
    • Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34.
      surse: DLRLC
    • I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Tratamentul l-a întremat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A se întări, a se consolida.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consolida întări attach_file 2 exemple
      exemple
      • Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic.
        exemple
        • Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A pregăti, a ține gata de atac.
    surse: DLRLC sinonime: pregăti attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.
      surse: DLRLC

etimologie: