15 definiții pentru întemeia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

întemeia [At: PSALT. SCFI. 210/21/ P: ~me-ia / V: (înv; cscj) întemei / Pzi: ~iez / E: în- + temei] 1 vt A pune temelia unei clădiri. 2 vt A înființa un stat, o instituție etc. Si: (înv) a întemelia. 3 vt (Rar) A zidi. 4 vt (Fig) A pune temelii durabile Si: a consolida. 5-6 vt (Înv) A binecuvânta (pe tinerii căsătoriți). 7 vr A deveni mai sigur pe sine. 8 vt (Mil; înv) A apăra. 9 vt A îngriji o plantație sau o cultură. 10 vt A confirma un act. 11 vr A se stabili într-un loc. 12 vr (Șfg) A prinde rădăcini Si: a se înrădăcina (1). 13 vr (Udp „pe”, „în”, „întru”) A avea ca temei Si: a se baza, a se sprijini. 14-15 vtr (D. oameni; udp „pe”) A (se) referi la ceva. 16 vr A se sprijini pe... 17 vt A da dreptul de a face ceva Si: a autoriza, a împuternici, a îndreptăți. 18 vr (Nob; d. oameni) A insista.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024. ♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330. ◊ Refl. pas. Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25. 2. Refl. Fig. A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Tranz. Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133. ♦ Tranz. (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.

A SE ÎNTEMEIÁ mă ~iéz intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei

A ÎNTEMEIÁ ~iéz tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicații, teorii) A face să ia ființă (având un temei real); a fonda; a înființa; a crea. 2) rar (clădiri, construcții) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraș. /în + temei

întemeià v. 1. a pune temelia; 2. fig. a pune temeiu: pe ce te întemeiezi?

întemeĭéz v. tr. (d. temeĭ). Pun temelia, fundez. Înființez, creez: a întemeĭa o școală. Bazez, sprijin: a întemeĭa o afirmațiune pe un principiŭ. V. refl. Mă bazez, mă sprijin, mă bizuĭ. – Vechĭ întemellez, temeĭez, temelesc, -llesc și -llicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întemeiá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 întemeiéze; ger. întemeínd

întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. și pl. întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. întemeiéze; ger. întemeínd

întemeia (ind. prez. 3 sg. și pl. întemeiază, 1 pl. întemeiem)

întemeiez, -meiază 3, -meieze 3 conj., -meiat prt., -meind ger., -meiere inf. s., -meietor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTEMEIÁ vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăți, îngădui, întări, justifica, permite.

ÎNTEMEIÁ vb. 1. v. înființa. 2. v. făuri. 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. v. baza.

ÎNTEMEIA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 2. a crea, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...)

întemeia vb. v. AUTORIZA. FORTIFICA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. ÎNTĂRI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: întemeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiere
  • ‑ntemeiere
  • întemeiat
  • ‑ntemeiat
  • întemeiatu‑
  • ‑ntemeiatu‑
  • întemeind
  • ‑ntemeind
  • întemeindu‑
  • ‑ntemeindu‑
singular plural
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemeiez
  • ‑ntemeiez
(să)
  • întemeiez
  • ‑ntemeiez
  • întemeiam
  • ‑ntemeiam
  • întemeiai
  • ‑ntemeiai
  • întemeiasem
  • ‑ntemeiasem
a II-a (tu)
  • întemeiezi
  • ‑ntemeiezi
(să)
  • întemeiezi
  • ‑ntemeiezi
  • întemeiai
  • ‑ntemeiai
  • întemeiași
  • ‑ntemeiași
  • întemeiaseși
  • ‑ntemeiaseși
a III-a (el, ea)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
(să)
  • întemeieze
  • ‑ntemeieze
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeie
  • ‑ntemeie
  • întemeiase
  • ‑ntemeiase
plural I (noi)
  • întemeiem
  • ‑ntemeiem
(să)
  • întemeiem
  • ‑ntemeiem
  • întemeiam
  • ‑ntemeiam
  • întemeiarăm
  • ‑ntemeiarăm
  • întemeiaserăm
  • ‑ntemeiaserăm
  • întemeiasem
  • ‑ntemeiasem
a II-a (voi)
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
(să)
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiarăți
  • ‑ntemeiarăți
  • întemeiaserăți
  • ‑ntemeiaserăți
  • întemeiaseți
  • ‑ntemeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
(să)
  • întemeieze
  • ‑ntemeieze
  • întemeiau
  • ‑ntemeiau
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiaseră
  • ‑ntemeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întemeia

  • 1. tranzitiv A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fonda înființa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16.
      surse: DLRLC
    • Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60.
      surse: DLRLC
    • Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A pune temelii durabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: consolida
  • 2. reflexiv figurat A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baza bizui sprijini attach_file 4 exemple
    exemple
    • Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43.
      surse: DLRLC
    • Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + temei
    surse: DEX '09 DEX '98