2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.

ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.

întâmplare sf [At: CORESI, EV. 326/4 / Pl: ~lări / E: întâmpla] 1 Producere a unui eveniment. 2 Pricinuire cuiva a unui fapt. 3 Procedare într-un anumit mod. 4 Îndeplinire. 5 Peripeție. 6 (Pex) Ceas rău. 7 (Înv) Omor accidental. 8 Aventură neplăcută. 9 Inconvenient. 10 Accident. 11 Succesiune neprevăzută de evenimente. 12 Prezență întâmplătoare a unei persoane într-un loc. 13 (Îlav) Din ~ Incidental. 14 (Îlav) La ~ sau în voia ~lării în voia sorții. 15 (Îal) La nimereală. 16 (Pop; îlav) La toată ~a în orice caz. 17 (Pop; îlav) De o (sau pentru orice) ~ Pentru orice eventualitate. 18 Împrejurare. 19 (Nob) Evoluție.

întâmpláre s. f. (spect.) Eveniment, fapt ◊ „«Olelle» este o fericită «întâmplare artistică» în care autor, regizor și actori reușesc să ofere publicului o mică bijuterie, o mostră de viață și artă.” Săpt. 15 II 85 p. 5 (trad. engl. happening)

ÎNTÂMPLÁRE ~ări f. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental. ◊ Din ~ întâmplător. La ~ cum se va nimeri. La voia ~ării într-un noroc. /v. a întâmpla

întâmplare f. ceea ce se întâmplă (în bine sau în rău).

ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare.

ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare.

întâmpla [At: COD. VOR. 19/2 / Pzi: întâmplă, (îvr) ~lez / E: ns cf lat *(in)templare] 1 vru (D. evenimente) A se produce. 2 vr (Înv) A i se pricinui. 3 vr (Înv) A se proceda într-un anumit mod. 4 vr (Înv) A se îndeplini. 5 vr (Îvr) A da ceva peste cineva în mod neprevăzut. 6 vr A se nimeri într-un anumit loc. 7 vr (Înv) A avea din întâmplare. 8 vr (Înv) A face ceva din întâmplare.

ÎNTÎMPLÁ, pers. 3 întî́mplă, vb. I. Refl. 1. (Despre fapte sau evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și vreun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277. Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263. Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau determinat printr-un pronume sau printr-un substantiv în dativ, indicînd persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204. De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. 4 ♦ (Popular) A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt. Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112. 2. (Urmat de o propoziție subiectivă, uneori construit cu dativul pronumelui personal) A se ivi prilejul, a se nimeri. Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți vreodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78. Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31. Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44. 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel. Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, V. 8. ◊ Loc. adv. Cum s-ar întîmpla = la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262. ♦ (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A se găsi, a fi prezent (undeva) în mod incidental; a veni, a ajunge (undeva) din întîmplare; a se nimeri (undeva). Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. id. A. 11. Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446. ♦ (Rar) A avea (ceva) din întîmplare. Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154. – Variantă: (regional) tîmplá (SBIERA, P. 147, SEVASTOS, N. 120, ȘEZ. III 9) vb. I.

ÎNTÎMPLÁRE, întîmplări, s. f. 1. Ceea ce se întîmplă, ceea ce se petrece; fapt, eveniment. Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67. Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Peripeție; aventură. Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130. Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50. Multe mici întîmplări am avut pin-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Nenorocire. Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59. Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126. 2. Ceea ce se petrece în mod incidental, în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; hazard. Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419. Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o vrea. COȘBUC, P. I 317. ◊ Loc. adv. Din întîmplare = (în mod) întîmplător, incidental. Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52. Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293. Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. id. P. 218. La întîmplare sau la (sau în) voia întîmplării = în voia soartei, în neștire, într-o doară, la nimereală. Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, V. A. 18. Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123. Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200. (Popular) La toată întîmplarea = în orice caz. La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75. Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215. (Rar) De-o întîmplare sau pentru orice întîmplare = pentru orice eventualitate. Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261. – Variantă: tîmpláre (SBIERA, P. 114) s. f.

TÂMPLÁ vb. I. v. întâmpla.

TÂMPLÁRE, tâmplări, s. f. v. întâmplare.

A SE ÎNTÂMPLÁ pers. 3 se întâmplă intranz. 1) (despre fapte, evenimente) A se produce în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; a se petrece în mod incidental. 2) (despre condiții climaterice) A avea loc pe neprevăzute. ~ vânt. ~ ploaie. 3) rar (mai ales la formă negativă) A intra în posesie printr-un concurs de împrejurări. Bani mulți nu i s-au ~t. 4) A se afla din întâmplare (undeva); a se nimeri. [Sil. -tâm-pla] /<lat. intemplare

întâmplà v. a se petrece, a verii în cursul timpului: s’a întâmplat o nenorocire. [Lat. *TEMPLARE din TEMPLUM, formă colaterală cu TEMPUS, timp].

întîmpláre f. Ceĭa ce se întîmplă (în bine saŭ în răŭ): ziarele publică întîmplările din lume. Din întîmplare, întîmplător, fortuit, cum merg lucrurile (independent de voĭa omuluĭ). – Vechĭ tîmplare. V. accident, caz, eveniment, azard.

întî́mplu și (vechĭ, azĭ în est, pop.) tîmplu (mă), a v. refl. (lat. *templare, d. templum, templu. V. templu și contemplu). Vin împrejurările ca să fiŭ de față: m’am întîmplat să fiŭ acolo la sosirea luĭ (V. zgodesc). Se întîmplă v. refl. impers. Se produce, supravine: o mare nenorocire s’a întîmplat; nu apropia benzina de foc, că se poate întîmpla să se aprindă.

arată toate definițiile

Intrare: întâmplare
întâmplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmplare
  • ‑ntâmplare
  • întâmplarea
  • ‑ntâmplarea
plural
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplările
  • ‑ntâmplările
genitiv-dativ singular
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplării
  • ‑ntâmplării
plural
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplărilor
  • ‑ntâmplărilor
vocativ singular
plural
tâmplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplare
  • tâmplarea
plural
  • tâmplări
  • tâmplările
genitiv-dativ singular
  • tâmplări
  • tâmplării
plural
  • tâmplări
  • tâmplărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întâmpla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplare
  • ‑ntâmplare
  • întâmplat
  • ‑ntâmplat
  • întâmplatu‑
  • ‑ntâmplatu‑
  • întâmplând
  • ‑ntâmplând
  • întâmplându‑
  • ‑ntâmplându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
(să)
  • întâmple
  • ‑ntâmple
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
  • întâmplase
  • ‑ntâmplase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
(să)
  • întâmple
  • ‑ntâmple
  • întâmplau
  • ‑ntâmplau
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplaseră
  • ‑ntâmplaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmpla
  • tâmplare
  • tâmplat
  • tâmplatu‑
  • tâmplând
  • tâmplându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tâmplă
(să)
  • tâmple
  • tâmpla
  • tâmplă
  • tâmplase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tâmplă
(să)
  • tâmple
  • tâmplau
  • tâmpla
  • tâmplaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întâmplare tâmplare

  • 1. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Ceea ce se întâmplă.
      exemple
      • Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67.
        surse: DLRLC
      • Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
      • Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Aventură (neplăcută).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aventură peripeție attach_file 4 exemple
        exemple
        • Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130.
          surse: DLRLC
        • Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50.
          surse: DLRLC
        • Multe mici întîmplări am avut pîn-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236.
          surse: DLRLC
        • O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79.
          surse: DLRLC
      • exemple
        • Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59.
          surse: DLRLC
        • Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Ceea ce se petrece în mod incidental.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hazard attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419.
        surse: DLRLC
      • Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o vrea. COȘBUC, P. I 317.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. locuțiune adverbială Din întâmplare = incidental
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
        exemple
        • Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52.
          surse: DLRLC
        • Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293.
          surse: DLRLC
        • Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. CREANGĂ, P. 218.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. locuțiune adverbială La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
        exemple
        • Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, V. A. 18.
          surse: DLRLC
        • Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123.
          surse: DLRLC
        • Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200.
          surse: DLRLC
      • 1.2.3. locuțiune adverbială popular La toată întâmplarea = în orice caz.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75.
          surse: DLRLC
        • Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215.
          surse: DLRLC
      • 1.2.4. locuțiune adverbială popular De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întâmpla
    surse: DEX '09 DEX '98

întâmpla tâmpla

  • 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: petrece produce attach_file 4 exemple
    exemple
    • Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și vreun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277.
      surse: DLRLC
    • Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Urmat de determinări introduse prin prepoziția „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indică persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă?
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204.
        surse: DLRLC
      • De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33.
        surse: DLRLC
      • Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9.
        surse: DLRLC
      • Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85.
        surse: DLRLC
    • 1.2. popular A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt.
      exemple
      • Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112.
        surse: DLRLC
  • 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimeri attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mi s-a întâmplat să fiu de față.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți vreodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78.
      surse: DLRLC
    • Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31.
      surse: DLRLC
    • Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A veni, a ajunge (undeva) din întâmplare.
      exemple
      • Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208.
        surse: DLRLC
      • Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11.
        surse: DLRLC
      • Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446.
        surse: DLRLC
    • 2.2. rar A avea (ceva) din întâmplare.
      surse: DLRLC sinonime: avea attach_file un exemplu
      exemple
      • Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154.
        surse: DLRLC
  • 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel.
    surse: DLRLC sinonime: nimeri attach_file un exemplu
    exemple
    • Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, V. 8.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune adverbială Cum s-ar întâmpla = la întâmplare, la voia întâmplării, la nimereală.
      exemple
      • Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262.
        surse: DLRLC

etimologie: