13 definiții pentru incidental

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.

INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.

incidental, ~ă a, av [At: GHICA, S. 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr incidentel] 1-2 (Care intervine) întâmplător.

INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Care se produce, se ivește, intervine în mod) întîmplător, accidental. De voi pomeni uneori de dînșii... voi face-o numai într-un mod incidental. GHICA, S. 91. ◊ (Adverbial) L-am întîlnit incidental.

INCIDENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].

INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)

INCIDENTÁL1 adv. Pe neașteptate; în mod neprevăzut; accidental; întâmplător; inopinat. /<fr. incidentel, it. incidentale

INCIDENTÁL2 ~ă (~i, ~e) Care are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător; accidental. /<fr. incidentel, it. incidentale

incidental a. 1. care se produce într’o afacere: cerere incidentală; 2. Gram. legat cu o propozițiune principală: propozitiune incidentală; 3. fiz. ce cade pe o suprafață: rază incidentală. ║ adv. din întâmplare.

*incidentál, -ă adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s’ar face incidental vre-o obĭecțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incidental adj. m., pl. incidentali; f. incidentală, pl. incidentale

incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. sg. incidentálă, pl. incidentále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut.

INCIDENTAL adj. 1. accidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. întîmplător, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.)

Intrare: incidental
incidental adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incidental
  • incidentalul
  • incidentalu‑
  • incidenta
  • incidentala
plural
  • incidentali
  • incidentalii
  • incidentale
  • incidentalele
genitiv-dativ singular
  • incidental
  • incidentalului
  • incidentale
  • incidentalei
plural
  • incidentali
  • incidentalilor
  • incidentale
  • incidentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incidental, incidentaadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.