eveniment sn [At: HELIADE, D. J. 3/16 / V: (îvr) ~mânt, ~nem~, ~nemânt / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr événement] 1 Fapt de o importanță deosebită pentru o colectivitate umană (sau pentru un individ). 2 Ceea ce se întâmplă la un moment dat Si: întâmplare Vz fapt. 3 (Lpl) Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat schimbarea unei stări de fapt. 4 (Frr) Incident dramatic într-o operă literară. 5 (În teoria informației) Orice fenomen (sau stare) local(ă) și instantaneu(ee). 6 (Mat) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment.

*EVENIMENT (pl. -te) sn. 1 Tot ce se întîmplă, întîmplare; a stat așa mult și s’a gîndit, ~ foarte rar în viața lui VLAH. ¶ 2 Incident dramatic într’o lucrare literară [fr.].

EVENIMENT, evenimente, s. n. Întîmplare în viața socială sau particulară, deosebită de faptele cotidiene. Așteptase mereu ceva nou, o întîmplare, un eveniment care să-i schimbe traiul. BART, E. 240.

EVENIMENT s.n. Întîmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întîmpla].

EVENIMENT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement)

eveniment s. n. (circ.) Accident ◊ „Automobiliștilor, membri ai Automobil Clubului Român, care de-a lungul unei perioade de 15 ani – de la 1 septembrie 1969 – n-au avut abateri de la regulile de circulație – înscrise în permisul de conducere – li se vor acorda diplome de «Automobilist fără evenimente».” I.B. 19 IV 74 p. 3. ◊ „După scoaterea vagonului din garnitură, fusul de osie, care produce flacăra, s-a rupt. A fost evitat – cum se spune – un grav eveniment feroviar.” Sc. 29 VI 75 p. 3. ◊ „Evenimente rutiere” R.l. 4 II 76 p. 5. ◊ „O noapte la serviciul intervenții la evenimente de la Miliția Capitalei.” Sc.tin. 6 IV 81 p. 4; v. și R.l. 26 XI 76 p. 5, Sc. 4 V 79 p. 5 (formal din fr. événement; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

EVENIMENT ~e n. 1) Întâmplare importantă în viața socială ori particulară; fapt remarcabil. ~ istoric. 2) Întâmplare dramatică într-o operă literară. /<fr. événement

eveniment n. 1. tot ce se întâmplă; 2. lucru neașteptat, întâmplare tragică.

*evenimént n., pl. e (fr. événement, d. lat. evenire, a se întîmpla; it. ev- și av-venimento). Întîmplare, maĭ ales fericită: descoperirea Americiĭ fu un mare eveniment. corectat(ă)

evenemânt sn vz eveniment

evenement sn vz eveniment

evenimânt sn vz eveniment

carte-eveniment s. f. Carte a cărei apariție constituie un eveniment ◊ „O carte-eveniment: Octavian Goga – «Ne învață Mărășeștii»” Săpt. 24 II 84 p. 7. ◊ „«Euharistia» [...] reprezintă pentru ortodoxia românească o carte-eveniment.” R.l. 19 III 93 p. 2 (din carte + eveniment)

concert-eveniment s. n. (muz.) Concert de mare valoare, care constituie un eveniment ◊ „Valoarea incontestabilă a Missei de Mozart a creat premisele unui concert-eveniment.” Cont. 3 XII 65 p. 6. ◊ „Oare când vom vedea din nou sala Radioteleviziunii arhiplină? Când vor redeveni concertele săptămânale concerte-eveniment?” Sc. 29 X 78 p. 4; v. și Săpt. 23 VI 78 p. 8 (din concert + eveniment)

spectacol-eveniment s. n. Spectacol de mare importanță, constituind un eveniment artistic ◊ „Dar, cu toate că în această stagiune au lipsit «spectacolele-eveniment», publicul continuă să vină la teatru.” Săpt. 3 VIII 73 p. 7. ◊ „Moni este autorul unor spectacole-eveniment, momente de culme ale artei noastre teatrale.” Fl. 13 I 77 p. 18. ◊ „Un spectacol-eveniment, «Răceala» de Marin Sorescu, la Teatrul «Bulandra».” R.lit. 10 III 77 p. 16 (din spectacol + eveniment)

eveniment s. n., pl. evenimente

eveniment s. n., pl. evenimente

eveniment s. n., pl. evenimente

eveniment (evenimente), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. événement, încrucișat cu it. avvenimento.

eveniment depozițional, (engl.= depositional event), unitate depozițională epiclastică de rang inf. separată de două hiatusuri și acumulată în trei faze distincte: de → pogradare inițială, de → agradare pencontemporană și de transgresiune terminală. Dep. unui e.d. intră în alcătuirea unui → episod depozițional.

eveniment sonor, tot ceea ce evidențiază ca sunet* într-o anumită unitate și desfășurare uniformă de fenomene de aceeași natură. Orice sursă [voce (1) sau instrument muzical sau nu] poate produce un e. într-un asemenea context. E. se clasifică nu numai după sursele de producere a sunetului, ci și după gradul lor de determinare. În natură, e. apar ca imprevizibile deși există posibilitatea determinării lor în funcție de contextul fenomenelor în cadrul cărora se produc (muzica concretă* operează cu asemenea e. care, dacă sunt apoi prelucrate pe bandă magnetică, devin determinate). În muzica aleatorică*, e. sunt predeterminate*, momentul apariției lor ținând de procesul ales. Ele se pot prevedea, mai mult sau mai puțin precis, în funcție de gradul de control pe care îl stăpânește compozitorul și executantul în acest proces. E. sunt determinate în notația (1) tradițională doar la nivel de partitură* deoarece în executarea lucrării, de fiecare dată, intervine timpul propriu executantului. Astfel, socotind în timpul momentul inițial 0 al pornirii lucrării muzicale, e. ce vor apărea pe axa temporală vor fi plasate diferit (cu mici abateri) la fiecare execuție. Mai mult, producerea lor va fi întotdeauna dependentă de variațiile dinamice*, timbrale*, acustice etc., deci de calitatea execuției, de construcția sursei sonore și de mediul în care realizează. Accepția matematică a termenului (noțiune de bază a teoriei probabilităților) a determinat preluarea lui în muzicologie* și în muzica actuală, fiind tot mai mult întrebuințat (de ex. în muzica stochastică*, bazată pe calculul probabilităților, se referă la producerea pe planul ansamblului, respectiv al sonorităților globale).

EVENIMENTUL ZILEI, cotidian de informație, de mare tiraj, care apare la București, din 1992; ediția de prânz din 1993. Redactor șef: Ion Cristoiu.

eveniment, evenimente s. n. (deț.) 1. scandal provocat de deținuți în penitenciar. 2. tentativă de automutilare a unui deținut.

a face eveniment expr. (deț.) 1. a provoca dezordine în penitenciar astfel încât gardienii să fie pedepsiți. 2. a se automutila pentru a fi transferat la infirmerie.