2 intrări

school Articole pe această temă:

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUȘÍ, însușesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din pron. însuși, v. însumi.

ÎNSUȘÍ, însușesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din pron. însuși, v. însumi.

însuși vt [At: (a. 1852) URICARIUL, II, 197/29 / Pzi: ~șesc / E: însuși] 1 A lua în stăpânire Si: a-și apropria, a-și atribui. 2 (Nob) A câștiga. 3 A-și aroga un drept. 4 A asimila cunoștințe temeinice, idei, opinii într-un domeniu Si: a învăța. 5 A fi de acord cu opinia cuiva. 6 A ține seamă de părerea cuiva.

ÎNSUȘÍ, însușesc, vb. IV. Refl. (Cu pronumele în dativ) 1. A pune stăpînire pe ceva, a deveni stăpîn al unui lucru, a lua în stăpînire, a-și apropria. ◊ (Complementul este un abstract) [Turcii] își însușiră dreptul a numi și pre domni. NEGRUZZI, S. I 274. 2. A învăța temeinic, a asimila un număr de cunoștințe pentru a le folosi la nevoie. Cadrele care nu-și însușesc în mod creator teoria marxism-leninismului, care nu-și însușesc concepția științifică marxistă despre lume, riscă să se abată de la calea justă sau să degenereze în practicieni mărginiți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 36. 3. (Cu privire la idei, păreri, planuri) A adopta, a face propriu. ◊ Expr. A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea. ♦ A da (ceva) drept al său. Ce-ngîmfat pedantul este cînd, vînînd descoperiri, Caută să-și însușească pe nedrept alte gîndiri. BELDICEANU, P. 120.

A ÎNSUȘÍ ~ésc tranz. 1) (bunuri străine sau care nu aparțin nimănui) A lua în stăpânire; a-și apropria. 2) (cunoștințe) A dobândi prin învățătură; a asimila. 3) (păreri, idei) A accepta considerând ca bun; a adopta. /Din însuși

însușì v. 1. a lua ceva pentru sine, a-și atribui sau aroga; 2. a-și apropria: a-și însuși calitățile cerute.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

însumi, însămi [At: PSALT. SCH., 123/6 / Sg: 2 însuți, însăți, 3 însuși, însăși / Pl: 4 înșine, însene, 5 înșivă, însevă, 6 înșiși, înseși, însele / E: îns(ul) + -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le] 1 (Înv) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. 2 (Înv; îc) Însuți-văzătoriu Martor ocular. 3 (Înv; îc) Însuți-făcătoriu Cel care săvârșește acțiunea. 4 (Înv; îc) Însuși-stăpânitor Conducător. 5 Chiar persoana determinată. 6 Tocmai persoana determinată. 7 Singur. 8 De (la) sine. 9 Automat. 10 Independent.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, î́nșine, î́nsene, pron. de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. – Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți (pl. înșivă, însevă); pers. 3 sg. însuși, însăși (pl. înșiși, înseși).

însușésc v. tr. (d. însușĭ. V. însu). Îmĭ apropriez, îmĭ arog, uzurp, fur: acest funcționar șĭ-a însușit baniĭ statuluĭ. Asimilez: copilu, pin studiŭ, îșĭ însușește calitățile necesare. Atribuĭ, daŭ: Îțĭ însușesc acest buzdugan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însușí3 (a-și ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. își însușéște, imperf. 3 sg. își însușeá; conj. prez. 3 să-și însușeáscă; ger. însușíndu-și

î́nsuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. î́nsăși (ea, pe ea ~), g.-d. î́nseși (a fetei ei ~, ei ~)

î́nsuși2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăși, g.-d. î́nseși

însușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însușésc, imperf. 3 sg. însușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. însușeáscă

î́nsuși pr. m., adj. m., pl. î́nșiși; f. sg. î́nsăși, pl. î́nseși/î́nsele

însuși, însăși; înșiși pl. m., înseși pl. f.

î́nsumi2 (înv.) pr. m.; f. î́nsămi, g.-d. î́nsemi

î́nsumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. î́nsămi (eu, pe mine ~), g.-d. î́nsemi (a fetei mele ~, mie ~)

arată toate definițiile

Intrare: însuși (vb.)
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însușire
  • ‑nsușire
  • însușit
  • ‑nsușit
  • însușitu‑
  • ‑nsușitu‑
  • însușind
  • ‑nsușind
  • însușindu‑
  • ‑nsușindu‑
singular plural
  • însușește
  • ‑nsușește
  • însușiți
  • ‑nsușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însușesc
  • ‑nsușesc
(să)
  • însușesc
  • ‑nsușesc
  • însușeam
  • ‑nsușeam
  • însușii
  • ‑nsușii
  • însușisem
  • ‑nsușisem
a II-a (tu)
  • însușești
  • ‑nsușești
(să)
  • însușești
  • ‑nsușești
  • însușeai
  • ‑nsușeai
  • însușiși
  • ‑nsușiși
  • însușiseși
  • ‑nsușiseși
a III-a (el, ea)
  • însușește
  • ‑nsușește
(să)
  • însușească
  • ‑nsușească
  • însușea
  • ‑nsușea
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însușise
  • ‑nsușise
plural I (noi)
  • însușim
  • ‑nsușim
(să)
  • însușim
  • ‑nsușim
  • însușeam
  • ‑nsușeam
  • însușirăm
  • ‑nsușirăm
  • însușiserăm
  • ‑nsușiserăm
  • însușisem
  • ‑nsușisem
a II-a (voi)
  • însușiți
  • ‑nsușiți
(să)
  • însușiți
  • ‑nsușiți
  • însușeați
  • ‑nsușeați
  • însușirăți
  • ‑nsușirăți
  • însușiserăți
  • ‑nsușiserăți
  • însușiseți
  • ‑nsușiseți
a III-a (ei, ele)
  • însușesc
  • ‑nsușesc
(să)
  • însușească
  • ‑nsușească
  • însușeau
  • ‑nsușeau
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însușiseră
  • ‑nsușiseră
Intrare: însumi, însuți, însuși
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P65)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
genitiv-dativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
  • însemi
  • ‑nsemi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
genitiv-dativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
  • înseți
  • ‑nseți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
  • înseși
  • ‑nseși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însuși (vb.) însușire însușit

  • 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apropria attach_file un exemplu
    exemple
    • [Turcii] își însușiră dreptul a numi și pre domni. NEGRUZZI, S. I 274.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A-și aroga un drept.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asimila dobândi învăța attach_file un exemplu
    exemple
    • Cadrele care nu-și însușesc în mod creator teoria marxism-leninismului, care nu-și însușesc concepția științifică marxistă despre lume, riscă să se abată de la calea justă sau să degenereze în practicieni mărginiți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 36.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adopta
      • 2.1.1. expresie A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea.
        surse: DLRLC
      • 2.1.2. A da (ceva) drept al său.
        exemple
        • Ce-ngîmfat pedantul este cînd, vînînd descoperiri, Caută să-și însușească pe nedrept alte gîndiri. BELDICEANU, P. 120.
          surse: DLRLC

etimologie:

însumi, însuți, însuși însuți însuși

  • 1. adjectiv pronominal Pe lângă un substantiv sau un pronume:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiar (adv.) tocmai attach_file 5 exemple
    exemple
    • Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97.
      surse: DLRLC
    • Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47.
      surse: DLRLC
    • Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410.
      surse: DLRLC
  • 2. pronume de întărire învechit Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104.
      surse: DLRLC
    • Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îns(ul) + -mi, -ți, -și
    surse: DEX '09 DEX '98