2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSINGURÁT, -Ă, însingurați, -te, adj. Izolat de lume, de oameni – V. însingura.

însingurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 140/2 / V: (îrg) ~sân~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + singur + -at] 1-2 (Rar) Izolat de lume, de oameni.

ÎNSINGURÁT, -Ă, însingurați, -le, adj. (Rar) Izolat de lume, de oameni. – V. însingura.

ÎNSINGURÁT, -Ă, însingurați, -te, adj. Rămas singur; rupt de viața socială, izolat. Tractoarele mergeau însingurate, în miezul șesurilor prea largi. DUMITRIU, V. L. 110. ♦ Părăsit, stingher. Rizea își rumegă în el amărăciunea... Era atît de însingurat în inima sa, încît avea nevoie să vorbească mereu cu cineva. DUMITRIU, N. 100.

ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I. Refl. A se izola de lume, de oameni. – În + singur.

însingura vr [At: PSALT. 208/2 / V: (îrg) ~sân~ / Pzi: ~rez / E: în- + singur] (Rar) A se izola de oameni, de lume.

ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I. Refl. (Rar) A se izola de lume, de oameni. – În + singur.

ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I. Refl. (Rar) A rămîne singur, a se îndepărta de mediul social; a se izola. Alții se trăgeau în sinea lor, însingurîndu-se. CAMILAR, N. I 91.

A SE ÎNSINGURÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A se izola de mediul social. /în + singur

însíngur (mă), a -á, V. singur 2.

2) síngur (mă), -á v. refl. (după vsl. usobiti sen, a se osebi, a se izola). L. V. Mă duc în singurătate, mă izolez. – Și îns-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însingurá (a ~) vb., ind. prez. 3 însingureáză

însingurá vb., ind. prez. 1 sg. însinguréz, 3 sg. și pl. însingureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSINGURÁT adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.

însingurat adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

Intrare: însingurat
însingurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratul
  • însinguratu‑
  • ‑nsinguratul
  • ‑nsinguratu‑
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingurata
  • ‑nsingurata
plural
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurații
  • ‑nsingurații
  • însingurate
  • ‑nsingurate
  • însinguratele
  • ‑nsinguratele
genitiv-dativ singular
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratului
  • ‑nsinguratului
  • însingurate
  • ‑nsingurate
  • însinguratei
  • ‑nsinguratei
plural
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însinguraților
  • ‑nsinguraților
  • însingurate
  • ‑nsingurate
  • însinguratelor
  • ‑nsinguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: însingura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingurare
  • ‑nsingurare
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratu‑
  • ‑nsinguratu‑
  • însingurând
  • ‑nsingurând
  • însingurându‑
  • ‑nsingurându‑
singular plural
  • însingurea
  • ‑nsingurea
  • însingurați
  • ‑nsingurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însingurez
  • ‑nsingurez
(să)
  • însingurez
  • ‑nsingurez
  • însinguram
  • ‑nsinguram
  • însingurai
  • ‑nsingurai
  • însingurasem
  • ‑nsingurasem
a II-a (tu)
  • însingurezi
  • ‑nsingurezi
(să)
  • însingurezi
  • ‑nsingurezi
  • însingurai
  • ‑nsingurai
  • însingurași
  • ‑nsingurași
  • însinguraseși
  • ‑nsinguraseși
a III-a (el, ea)
  • însingurea
  • ‑nsingurea
(să)
  • însingureze
  • ‑nsingureze
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingură
  • ‑nsingură
  • însingurase
  • ‑nsingurase
plural I (noi)
  • însingurăm
  • ‑nsingurăm
(să)
  • însingurăm
  • ‑nsingurăm
  • însinguram
  • ‑nsinguram
  • însingurarăm
  • ‑nsingurarăm
  • însinguraserăm
  • ‑nsinguraserăm
  • însingurasem
  • ‑nsingurasem
a II-a (voi)
  • însingurați
  • ‑nsingurați
(să)
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurarăți
  • ‑nsingurarăți
  • însinguraserăți
  • ‑nsinguraserăți
  • însinguraseți
  • ‑nsinguraseți
a III-a (ei, ele)
  • însingurea
  • ‑nsingurea
(să)
  • însingureze
  • ‑nsingureze
  • însingurau
  • ‑nsingurau
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însinguraseră
  • ‑nsinguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însingurat

  • 1. Izolat de lume, de oameni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izolat attach_file un exemplu
    exemple
    • Tractoarele mergeau însingurate, în miezul șesurilor prea largi. DUMITRIU, V. L. 110.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Rizea își rumegă în el amărăciunea... Era atît de însingurat în inima sa, încît avea nevoie să vorbească mereu cu cineva. DUMITRIU, N. 100.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi însingura
    surse: DEX '09 DEX '98

însingura însingurare

  • 1. A se izola de lume, de oameni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izola attach_file un exemplu
    exemple
    • Alții se trăgeau în sinea lor, însingurîndu-se. CAMILAR, N. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + singur
    surse: DEX '09 DEX '98