ÎNSINGURAT, -Ă, însingurați, -te, adj. Rămas singur; rupt de viața socială, izolat. Tractoarele mergeau însingurate, în miezul șesurilor prea largi. DUMITRIU, V. L. 110. ♦ Părăsit, stingher. Rizea își rumegă în el amărăciunea... Era atît de însingurat în inima sa, încît avea nevoie să vorbească mereu cu cineva. DUMITRIU, N. 100.