înnoi [At: CORESI, EV. 27/20 / S și: (înv) înoi / Pzi: ~esc / E: în- + nou] 1-2 vtr A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat) Si: a (se) reface, a (se) repara. 3 vt A pune un lucru nou în locul altuia vechi Si: a primeni, a schimba. 4 vr A se regenera. 5-6 vtr (Fig; c. i. puterea, tinerețea etc.) A (se) reface. 7-8 vtr A (se) repeta. 9 vr A avea loc un eveniment nou. 10 vt (înv; spc; d. construcții) A sfinți. 11 vr A se îmbrăca cu ceva nou. 12 vt (Fig) A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document etc. 13 vt (D. clădiri) A renova. 14 vt A face încă o dată, a relua o acțiune. 15 vt (Înv; spc) A schimba domnia țării.

ÎNNOI, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. V. restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. ♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba. ▭ Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71. 2. Intranz. A crește din nou, a se reface. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. ◊ Refl. A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.

A ÎNNOI ~iesc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou

A SE ÎNNOI mă ~iesc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou

înnoì v. 1. a face nou (înlocuind cele vechi), a restaura; 2. a cumpăra din nou: să ne cârpim, că nu putem să ne tot înnoim PANN.

înoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ, înlocuĭesc, schimb, restaurez: a înoi o haĭnă, un gard. V. refl. Mă îmbrac în haĭna noŭă. – Și înnoĭesc. Greșit reînoĭesc.

înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, 3 sg. înnoiește, imperf. 1 înnoiam; conj. prez. 1 sg. să înnoiesc, 3 să înnoiască

înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 să înnoiască

înnoi vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiesc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiască

înnoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, conj. înnoiască)

înnoesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp., -ind ger.

ÎNNOI vb. v. regenera.

ÎNNOI vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. prelungi.

ÎNNOI vb. 1. a inova. (A ~ un procedeu, o tehnologie.) 2. a moderniza. (A ~ mijloacele de predare didactică.) 3. a prelungi. (Și-a ~ abonamentul.)

înnoi vb. v. REGENERA.

A (se) înnoi ≠ a (se) învechi