2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhumat2, ~ă a [At: DA ms / V: (înv) in~ / Pl: ~ați, ~e / E: înhuma] Înmormântat după un anumit ritual Si: îngropat2 (1).

înhumat1 sn [At: DA ms / V: (înv) in~ / E: înhuma] (Înv) Înmormântare.

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.

înhuma vt [At: IBRĂILEANU, A. 121 / V: (înv) in~ / Pzi: ~mez / E: fr inhumer, lat inhumare] (Liv) A înmormânta.

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormînta, a îngropa. Am înhumat cadavrul într-un mormînt adînc. IBRĂILEANU, A. 121.

ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].

ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)

A ÎNHUMÁ ~éz tranz. A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a îngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare

*inhuméz v. tr. (lat. in-humo, -áre, a îngropa, d. hŭmus, pămînt. V. humă, exhumez). Îngrop, înmormîntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înhumeáză

înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz, 3 sg. și pl. înhumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNHUMA vb. a îngropa, a înmormînta, (înv. și reg.) a astruca. (L-au ~ la cimitirul Bellu.)

A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma

Intrare: înhumat
înhumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhumat
  • ‑nhumat
  • înhumatul
  • înhumatu‑
  • ‑nhumatul
  • ‑nhumatu‑
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumata
  • ‑nhumata
plural
  • înhumați
  • ‑nhumați
  • înhumații
  • ‑nhumații
  • înhumate
  • ‑nhumate
  • înhumatele
  • ‑nhumatele
genitiv-dativ singular
  • înhumat
  • ‑nhumat
  • înhumatului
  • ‑nhumatului
  • înhumate
  • ‑nhumate
  • înhumatei
  • ‑nhumatei
plural
  • înhumați
  • ‑nhumați
  • înhumaților
  • ‑nhumaților
  • înhumate
  • ‑nhumate
  • înhumatelor
  • ‑nhumatelor
vocativ singular
plural
inhumat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înhuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumare
  • ‑nhumare
  • înhumat
  • ‑nhumat
  • înhumatu‑
  • ‑nhumatu‑
  • înhumând
  • ‑nhumând
  • înhumându‑
  • ‑nhumându‑
singular plural
  • înhumea
  • ‑nhumea
  • înhumați
  • ‑nhumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhumez
  • ‑nhumez
(să)
  • înhumez
  • ‑nhumez
  • înhumam
  • ‑nhumam
  • înhumai
  • ‑nhumai
  • înhumasem
  • ‑nhumasem
a II-a (tu)
  • înhumezi
  • ‑nhumezi
(să)
  • înhumezi
  • ‑nhumezi
  • înhumai
  • ‑nhumai
  • înhumași
  • ‑nhumași
  • înhumaseși
  • ‑nhumaseși
a III-a (el, ea)
  • înhumea
  • ‑nhumea
(să)
  • înhumeze
  • ‑nhumeze
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumă
  • ‑nhumă
  • înhumase
  • ‑nhumase
plural I (noi)
  • înhumăm
  • ‑nhumăm
(să)
  • înhumăm
  • ‑nhumăm
  • înhumam
  • ‑nhumam
  • înhumarăm
  • ‑nhumarăm
  • înhumaserăm
  • ‑nhumaserăm
  • înhumasem
  • ‑nhumasem
a II-a (voi)
  • înhumați
  • ‑nhumați
(să)
  • înhumați
  • ‑nhumați
  • înhumați
  • ‑nhumați
  • înhumarăți
  • ‑nhumarăți
  • înhumaserăți
  • ‑nhumaserăți
  • înhumaseți
  • ‑nhumaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhumea
  • ‑nhumea
(să)
  • înhumeze
  • ‑nhumeze
  • înhumau
  • ‑nhumau
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumaseră
  • ‑nhumaseră
inhuma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înhuma înhumare înhumat inhumare inhumat inhuma

etimologie: