2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRÂNÁT, -Ă, înfrânați, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.

ÎNFRÂNÁT, -Ă, înfrânați, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.

înfrânat2, ~ă a [At: GOLESCU, Î., 2 / V: ~âiat / Pl: ~ați, ~e / E: înfrâna] 1 (D. animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2 (D. oameni) Abstinent. 3 (D. mașini) Care merg cu frâna pusă.

înfrânat1 sn [At: ȘEZ. III, 64 / Pl: ~uri / E: înfrâna] 1-3 Înfrânare (1-3).

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

înfrâna [At: COD. VOR. 148/7 / V: ~âia, ~âua / Pzi: ~nez, (înv) înfrân / E: ml *infrenare] 1 vt A pune frâu. 2-3 vtr (Fig) A (se) stăpâni. 4 vt (Pex; fig) A domestici animale sălbatice.

ÎNFRÎNÁ, înfrînez și înfrî́n, vb. I. 1. Tranz. A pune frîu unui animal de ham. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. ♦ A îmblînzi, a domestici. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a face inofensiv, a potoli. V. frîna. Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. 2. Refl. A se abține de la ceva, a se reține de la o faptă, de la exprimarea unei păreri, a se stăpîni. Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546.

ÎNFRÎNÁT, -Ă, înfrînați, -te, adj. (Despre un animal de ham) Căruia i s-a pus frîu. Amîndoi... caii sînt în curte?Înșelați și înfrînați. NEGRUZZI, S. III 490. Mai șezi, murgule, legal, Înfrînat și nemîncat. TEODORESCU, P. P. 73.

ÎNFRÂNÁ vb. I. tranz. 1. a pune frâu (unui cal). 2. (fig.) a stăvili; a domoli. II. tranz., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (< lat. infrenare) corectată

A ÎNFRÂNÁ ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși; a controla; a domina. A-și ~ dorințele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere

înfrânà v. 1. a pune frâul la cai sau la altceva: 2. fig. a stăpâni, a domina: a-și înfrâna poftele, gura; 3. a se abține. [Lat. INFRENARE].

înfrînéz v. tr. (lat. infréno, -áre, it. infrenare, pv. cat. sp. enfrenar). Pun frîu. Fig. Stăpînesc, dominez, reprim (poftele, vorbele). V. refl. Mă abțin. – Și înfîrnez (ca desfîrnez): de spun o vorbă, te și înfîrnezĭ. (Șez. 33, 23), te opuĭ, îțĭ sare țandura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfrâná (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrâneáză

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. și pl. înfrâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRÂNÁT adj. 1. v. împiedicat. 2. v. strunit. 3. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.)

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abține. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. tempera.

ÎNFRÎNA vb. 1. a împiedica. (A ~ o căruță, la vale.) 2. a domoli, a liniști, a struni. (A ~ un cal.) 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sînt prea zburdalnici!) 4. a domina, a învinge, a stăpîni. (Și-a ~ durerea.) 5. a(-și) birui, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 6. a se abține, a se domina, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)

înfrîna vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA.

ÎNFRÎNAT adj. 1. împiedicat. (Căruță cu roțile ~.) 2. domolit, liniștit, potolit, strunit. (Un animal ~.) 3. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; viață ~.)

Intrare: înfrânat
înfrânat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrânat
  • ‑nfrânat
  • înfrânatul
  • înfrânatu‑
  • ‑nfrânatul
  • ‑nfrânatu‑
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrânata
  • ‑nfrânata
plural
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânații
  • ‑nfrânații
  • înfrânate
  • ‑nfrânate
  • înfrânatele
  • ‑nfrânatele
genitiv-dativ singular
  • înfrânat
  • ‑nfrânat
  • înfrânatului
  • ‑nfrânatului
  • înfrânate
  • ‑nfrânate
  • înfrânatei
  • ‑nfrânatei
plural
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânaților
  • ‑nfrânaților
  • înfrânate
  • ‑nfrânate
  • înfrânatelor
  • ‑nfrânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrânare
  • ‑nfrânare
  • înfrânat
  • ‑nfrânat
  • înfrânatu‑
  • ‑nfrânatu‑
  • înfrânând
  • ‑nfrânând
  • înfrânându‑
  • ‑nfrânându‑
singular plural
  • înfrânea
  • ‑nfrânea
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrânez
  • ‑nfrânez
(să)
  • înfrânez
  • ‑nfrânez
  • înfrânam
  • ‑nfrânam
  • înfrânai
  • ‑nfrânai
  • înfrânasem
  • ‑nfrânasem
a II-a (tu)
  • înfrânezi
  • ‑nfrânezi
(să)
  • înfrânezi
  • ‑nfrânezi
  • înfrânai
  • ‑nfrânai
  • înfrânași
  • ‑nfrânași
  • înfrânaseși
  • ‑nfrânaseși
a III-a (el, ea)
  • înfrânea
  • ‑nfrânea
(să)
  • înfrâneze
  • ‑nfrâneze
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrână
  • ‑nfrână
  • înfrânase
  • ‑nfrânase
plural I (noi)
  • înfrânăm
  • ‑nfrânăm
(să)
  • înfrânăm
  • ‑nfrânăm
  • înfrânam
  • ‑nfrânam
  • înfrânarăm
  • ‑nfrânarăm
  • înfrânaserăm
  • ‑nfrânaserăm
  • înfrânasem
  • ‑nfrânasem
a II-a (voi)
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
(să)
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânarăți
  • ‑nfrânarăți
  • înfrânaserăți
  • ‑nfrânaserăți
  • înfrânaseți
  • ‑nfrânaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrânea
  • ‑nfrânea
(să)
  • înfrâneze
  • ‑nfrâneze
  • înfrânau
  • ‑nfrânau
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrânaseră
  • ‑nfrânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrânat

  • 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Amîndoi... caii sînt în curte? – Înșelați și înfrînați. NEGRUZZI, S. III 490.
      surse: DLRLC
    • Mai șezi, murgule, legat, Înfrînat și nemîncat. TEODORESCU, P. P. 73.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi înfrâna
    surse: DEX '09 DEX '98

înfrâna înfrânare înfrânat

  • 1. A pune frâu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 2 exemple
    exemple
    • Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie: