2 intrări

school Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEMẤNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ Loc. adv. și prep. La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de4 + mână.

îndemâ [At: VARLAAM, C. II, 84 / V: ande~, ~dăm~ / E: în + de + mână] 1 av Alături. 2 av (Îlav) La ~ Accesibil. 3-4 av (Îal) Ușor (de folosit sau) de obținut. 5 av (Îal) În imediata apropiere. 6 av (Îlpp) La ~na cuiva La dispoziția cuiva. 7 av Comod. 8 av Ușor. 9 av (Înv; îe) A-i face cuiva ~ A-i ușura munca. 10 av Favorabil. 11 av Potrivit. 12 av Bine. 13 av (Îe) A nu-i fi cuiva ~ A nu se simți în largul său. 14 av (înv; îe) A da (sau a sta) ~ A se ivi o ocazie favorabilă. 15 a (Mol) Prielnic. 16 sf (Înv) Favoare. 17 sf (Înv) Prilej favorabil. 18 sf (Înv) Ajutor. 19 sf (Înv) Îndemânare (8). 20 sf (Înv) Nepotrivire. 21 sf (Înv) Indispoziție. 22 sf (Înv) Slăbiciune.

ÎNDEMẤNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de4 + mână.

ÎNDEMÂNĂ adv. Ușor; comod; lesnicios. ◊ La ~ la dispoziție; accesibil. /în + de + mână

îndemână f. 1. în mână: să-ți ții paloșul îndemână ISP.; 2. la dispozițiune: nu am cartea la îndemână; 3. fig. comod: vremea este îndemână, prilejul favoritor NEGR. [Lat. INDU MANU].

ÎNDĂMẤNĂ adv. v. îndemână.

ÎNDĂMẤNĂ adv. v. îndemână.

ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.

ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.

îndămâ av, sf vz îndemână

îndemâna [At: CANTEMIR, HR. 342 / V: ~dămăna, ~dăm~, ~măna / Pzi: ~nez / E: îndemână] (Înv) 1 vt A facilita. 2 vt A ajuta. 3 vt A încuraja. 4-5 vtr A (se) împrumuta. 6 vri A avea încredere în cineva Si: a se bizui. 7 vr A se ivi o ocazie. 8 vr A fi în stare să facă un anumit lucru. 9 vr (Nob) A se pune pe lucru.

ÎNDEMÎNÁ, îndemînez, vb. I. Refl. (Învechit) A fi în stare să facă un lucru, a putea face, a-i fi cuiva îndemînă să facă; a se înlesni. [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.

ÎNDEMÎ́NĂ adv. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi», «a se afla», «a avea») Ușor, comod, bine. Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347. Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443. ◊ Loc. adv. La (regional de) îndemînă sau (loc. prep.) la îndemîna (cuiva) = accesibil, în imediată apropiere, ușor de folosit, de obținut, de întrebuințat; la dispoziție. Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și vreo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. V. 68. – Formă gramaticală: (în loc. prep.) îndemîna. – Variantă: îndămî́nă (HOGAȘ, M. N. 167, CREANGĂ, A. 26, NEGRUZZI, S. I 116) adv.

A ÎNDEMÂNÁ îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână

îndemânà v. a găsi ocaziunea: nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.

îndemănéz și -înéz, a v. tr. (d. îndemînă). Vechĭ. Ajut. V. refl. A te îndemîna la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezĭ. A se îndemîna, a veni la îndemînă, a se oferi: cînd se va îndemîna prileju. – Și îndăm-.

îndemî́nă și îndămî́nă adv. (în, de și mînă). A avea îndemînă (rar) saŭ (maĭ des) la îndemînă, a avea ceva la dispozițiune, lîngă mînă, gata de apucat (banĭ, arme, cărțĭ). A-țĭ fi îndemînă, a te simți bine la trup orĭ la suflet. S. f., pl. ĭ. Vechĭ. Ocaziune, îndatorire. – Vechĭ scris și preîndemînă saŭ prindemînă: vreme prindemînă, vreme potrivită, favorabilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: îndemână
îndemână adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • îndemâ
  • ‑ndemâ
îndămână adverb
adverb (I8)
  • îndămâ
  • ‑ndămâ
Intrare: îndemâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndemâna
  • ‑ndemâna
  • îndemânare
  • ‑ndemânare
  • îndemânat
  • ‑ndemânat
  • îndemânatu‑
  • ‑ndemânatu‑
  • îndemânând
  • ‑ndemânând
  • îndemânându‑
  • ‑ndemânându‑
singular plural
  • îndemânea
  • ‑ndemânea
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndemânez
  • ‑ndemânez
(să)
  • îndemânez
  • ‑ndemânez
  • îndemânam
  • ‑ndemânam
  • îndemânai
  • ‑ndemânai
  • îndemânasem
  • ‑ndemânasem
a II-a (tu)
  • îndemânezi
  • ‑ndemânezi
(să)
  • îndemânezi
  • ‑ndemânezi
  • îndemânai
  • ‑ndemânai
  • îndemânași
  • ‑ndemânași
  • îndemânaseși
  • ‑ndemânaseși
a III-a (el, ea)
  • îndemânea
  • ‑ndemânea
(să)
  • îndemâneze
  • ‑ndemâneze
  • îndemâna
  • ‑ndemâna
  • îndemână
  • ‑ndemână
  • îndemânase
  • ‑ndemânase
plural I (noi)
  • îndemânăm
  • ‑ndemânăm
(să)
  • îndemânăm
  • ‑ndemânăm
  • îndemânam
  • ‑ndemânam
  • îndemânarăm
  • ‑ndemânarăm
  • îndemânaserăm
  • ‑ndemânaserăm
  • îndemânasem
  • ‑ndemânasem
a II-a (voi)
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
(să)
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
  • îndemânarăți
  • ‑ndemânarăți
  • îndemânaserăți
  • ‑ndemânaserăți
  • îndemânaseți
  • ‑ndemânaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndemânea
  • ‑ndemânea
(să)
  • îndemâneze
  • ‑ndemâneze
  • îndemânau
  • ‑ndemânau
  • îndemâna
  • ‑ndemâna
  • îndemânaseră
  • ‑ndemânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndemână îndămână

  • exemple
    • Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347.
      surse: DLRLC
    • Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială locuțiune prepozițională La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: accesibil attach_file 3 exemple
      exemple
      • Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47.
        surse: DLRLC
      • Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36.
        surse: DLRLC
      • Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și vreo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. V. 68.
        surse: DLRLC
  • comentariu locuțiune prepozițională Formă gramaticală: îndemîna.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + de (1.) + mână
    surse: DEX '09 DEX '98

îndemâna îndemânare îndămânare

  • 1. învechit A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înlesni attach_file un exemplu
    exemple
    • [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndemână
    surse: DEX '98 DEX '09