2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibați, -te, adj. Care s-a instalat (nedorit și nepoftit) într-un loc. ♦ Fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – V. încuiba.

încuibat, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 188 / Pl: ~ați, ~e / E: încuiba] 1 (D. păsări) Care și-a făcut cuibul. 2 Care s-a stabilit într-un loc nepotrivit. 3 (D. idei, deprinderi, boli; fig) Înrădăcinat. 4 (Înv; fig) Sădit.

ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibați, -te, adj. Care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit și nepoftit) într-un loc. ♦ Fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – V. încuiba.

ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibați, -te, adj. Care s-a așezat, s-a vîrît, s-a aciuat, s-a stabilit (nepoftit și nedorit) într-un loc. (Fig.) Neagra dușmănie și lacoma rîvnire De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc. VLAHUȚĂ, P. 18.

ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A se instala undeva fără să fie dorit. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib.

încuiba [At: VARLAAM, C. 371/2 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: încuib, ~bez / E: în- + cuib] 1 vr (D. animale, păsări, șeipi) A-și face cuib Si: a se încuibura (1). 2 vr A se așeza unde nu-i este locul Si: a se încuibura (2). 3 vr (Fig; d. un viciu, o boală, un rău etc., udp „în”, „între”, „pe la”) A se înrădăcina. 4-5 vtr (Îe) A i (se) ~ în cap A-i intra în cap o idee Si: a (se) încuibura (4-5). 6 vtf (Înv; fig) A sădi.

ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib.

ÎNCUIBÁ, încuibez și (mai rar) încúib, vb. I. Refl. A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se vîrî unde nu-i este locul; a se oploși. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28. ◊ Fig. (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. ♦ (Rar, despre sentimente) A pătrunde adînc, a se înfige cu putere, a se cuibări. O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A cuprinde, a adăposti. Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346.

A SE ÎNCUIBÁ mă ~éz intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomodând. 2) fig. (despre sentimente, stări etc.) A pătrunde adânc; a prinde rădăcini adânci. /în + cuib

încuibà v. 1. a-și face cuibul; 2. fig. a se așeza, a prinde rădăcină: cu amărăciunea vie ’n suflet încuibată AL.

încúĭb și -éz, a v. intr. (d. cuĭb). Vechĭ. Am cuĭbu: acolo păsărĭ vor încuĭba. V. refl. Am cuĭbu: acolo păsările se vor încuĭba. Azĭ. Mă stabilesc, (fig.) mă înrădăcinez: gîndaciĭ s’aŭ încuĭbat în casă, Jidaniĭ în țară, boala în oase. – Vechĭ și -buĭesc. V. cuĭbăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încuibá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încuibeáză

încuibá vb., ind. prez. 1 sg. încuibéz, 3 sg. și pl. încuibeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCUIBÁ vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.

ÎNCUIBA vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.

Intrare: încuibat
încuibat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuibat
  • ‑ncuibat
  • încuibatul
  • încuibatu‑
  • ‑ncuibatul
  • ‑ncuibatu‑
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibata
  • ‑ncuibata
plural
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibații
  • ‑ncuibații
  • încuibate
  • ‑ncuibate
  • încuibatele
  • ‑ncuibatele
genitiv-dativ singular
  • încuibat
  • ‑ncuibat
  • încuibatului
  • ‑ncuibatului
  • încuibate
  • ‑ncuibate
  • încuibatei
  • ‑ncuibatei
plural
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibaților
  • ‑ncuibaților
  • încuibate
  • ‑ncuibate
  • încuibatelor
  • ‑ncuibatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încuiba
încuiba1 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibare
  • ‑ncuibare
  • încuibat
  • ‑ncuibat
  • încuibatu‑
  • ‑ncuibatu‑
  • încuibând
  • ‑ncuibând
  • încuibându‑
  • ‑ncuibându‑
singular plural
  • încuibea
  • ‑ncuibea
  • încuibați
  • ‑ncuibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încuibez
  • ‑ncuibez
(să)
  • încuibez
  • ‑ncuibez
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (tu)
  • încuibezi
  • ‑ncuibezi
(să)
  • încuibezi
  • ‑ncuibezi
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibași
  • ‑ncuibași
  • încuibaseși
  • ‑ncuibaseși
a III-a (el, ea)
  • încuibea
  • ‑ncuibea
(să)
  • încuibeze
  • ‑ncuibeze
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibă
  • ‑ncuibă
  • încuibase
  • ‑ncuibase
plural I (noi)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
(să)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibarăm
  • ‑ncuibarăm
  • încuibaserăm
  • ‑ncuibaserăm
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (voi)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
(să)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibarăți
  • ‑ncuibarăți
  • încuibaserăți
  • ‑ncuibaserăți
  • încuibaseți
  • ‑ncuibaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuibea
  • ‑ncuibea
(să)
  • încuibeze
  • ‑ncuibeze
  • încuibau
  • ‑ncuibau
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibaseră
  • ‑ncuibaseră
încuiba2 (1 -b) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibare
  • ‑ncuibare
  • încuibat
  • ‑ncuibat
  • încuibatu‑
  • ‑ncuibatu‑
  • încuibând
  • ‑ncuibând
  • încuibându‑
  • ‑ncuibându‑
singular plural
  • încuibă
  • ‑ncuibă
  • încuibați
  • ‑ncuibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încuib
  • ‑ncuib
(să)
  • încuib
  • ‑ncuib
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (tu)
  • încuibi
  • ‑ncuibi
(să)
  • încuibi
  • ‑ncuibi
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibași
  • ‑ncuibași
  • încuibaseși
  • ‑ncuibaseși
a III-a (el, ea)
  • încuibă
  • ‑ncuibă
(să)
  • încuibe
  • ‑ncuibe
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibă
  • ‑ncuibă
  • încuibase
  • ‑ncuibase
plural I (noi)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
(să)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibarăm
  • ‑ncuibarăm
  • încuibaserăm
  • ‑ncuibaserăm
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (voi)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
(să)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibarăți
  • ‑ncuibarăți
  • încuibaserăți
  • ‑ncuibaserăți
  • încuibaseți
  • ‑ncuibaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuibă
  • ‑ncuibă
(să)
  • încuibe
  • ‑ncuibe
  • încuibau
  • ‑ncuibau
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibaseră
  • ‑ncuibaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încuibat

  • 1. Care s-a instalat (nedorit și nepoftit) într-un loc.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi încuiba
    surse: DEX '98 DEX '09

încuiba încuibare

  • 1. A se instala undeva fără să fie dorit.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: instala attach_file 2 exemple
    exemple
    • Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat Despre nenorociri, nevoi, boli etc.:
      exemple
      • Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38.
        surse: DLRLC
      • Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204.
        surse: DLRLC
      • Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cuib
    surse: DEX '98 DEX '09