încuiba [At: VARLAAM, C. 371/2 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: încuib, ~bez / E: în- + cuib] 1 vr (D. animale, păsări, șeipi) A-și face cuib Si: a se încuibura (1). 2 vr A se așeza unde nu-i este locul Si: a se încuibura (2). 3 vr (Fig; d. un viciu, o boală, un rău etc., udp „în”, „între”, „pe la”) A se înrădăcina. 4-5 vtr (Îe) A i (se) ~ în cap A-i intra în cap o idee Si: a (se) încuibura (4-5). 6 vtf (Înv; fig) A sădi.