13 definiții pentru încuiba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIBA, încuibez, vb. I. Refl. A se instala undeva fără să fie dorit. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încuib] – În + cuib.

încuiba [At: VARLAAM, C. 371/2 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: încuib, ~bez / E: în- + cuib] 1 vr (D. animale, păsări, șeipi) A-și face cuib Si: a se încuibura (1). 2 vr A se așeza unde nu-i este locul Si: a se încuibura (2). 3 vr (Fig; d. un viciu, o boală, un rău etc., udp „în”, „între”, „pe la”) A se înrădăcina. 4-5 vtr (Îe) A i (se) ~ în cap A-i intra în cap o idee Si: a (se) încuibura (4-5). 6 vtf (Înv; fig) A sădi.

ÎNCUIBA, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încuib] – În + cuib.

ÎNCUIBA, încuibez și (mai rar) încuib, vb. I. Refl. A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se vîrî unde nu-i este locul; a se oploși. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28. ◊ Fig. (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. ♦ (Rar, despre sentimente) A pătrunde adînc, a se înfige cu putere, a se cuibări. O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A cuprinde, a adăposti. Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346.

A SE ÎNCUIBA mă ~ez intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomodând. 2) fig. (despre sentimente, stări etc.) A pătrunde adânc; a prinde rădăcini adânci. /în + cuib

încuibà v. 1. a-și face cuibul; 2. fig. a se așeza, a prinde rădăcină: cu amărăciunea vie ’n suflet încuibată AL.

încúĭb și -éz, a v. intr. (d. cuĭb). Vechĭ. Am cuĭbu: acolo păsărĭ vor încuĭba. V. refl. Am cuĭbu: acolo păsările se vor încuĭba. Azĭ. Mă stabilesc, (fig.) mă înrădăcinez: gîndaciĭ s’aŭ încuĭbat în casă, Jidaniĭ în țară, boala în oase. – Vechĭ și -buĭesc. V. cuĭbăresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încuiba (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încuibez, 3 se încuibea; conj. prez. 1 sg. să mă încuibez, 3 să se încuibeze; imper. 2 sg. afirm. încuibează-te; ger. încuibându-mă

!încuiba (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încuibea

încuiba vb., ind. prez. 1 sg. încuibez, 3 sg. și pl. încuibea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUIBA vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.

ÎNCUIBA vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.

Intrare: încuiba
încuiba1 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibare
  • ‑ncuibare
  • încuibat
  • ‑ncuibat
  • încuibatu‑
  • ‑ncuibatu‑
  • încuibând
  • ‑ncuibând
  • încuibându‑
  • ‑ncuibându‑
singular plural
  • încuibea
  • ‑ncuibea
  • încuibați
  • ‑ncuibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încuibez
  • ‑ncuibez
(să)
  • încuibez
  • ‑ncuibez
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (tu)
  • încuibezi
  • ‑ncuibezi
(să)
  • încuibezi
  • ‑ncuibezi
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibași
  • ‑ncuibași
  • încuibaseși
  • ‑ncuibaseși
a III-a (el, ea)
  • încuibea
  • ‑ncuibea
(să)
  • încuibeze
  • ‑ncuibeze
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibă
  • ‑ncuibă
  • încuibase
  • ‑ncuibase
plural I (noi)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
(să)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibarăm
  • ‑ncuibarăm
  • încuibaserăm
  • ‑ncuibaserăm
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (voi)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
(să)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibarăți
  • ‑ncuibarăți
  • încuibaserăți
  • ‑ncuibaserăți
  • încuibaseți
  • ‑ncuibaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuibea
  • ‑ncuibea
(să)
  • încuibeze
  • ‑ncuibeze
  • încuibau
  • ‑ncuibau
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibaseră
  • ‑ncuibaseră
încuiba2 (1 -b) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibare
  • ‑ncuibare
  • încuibat
  • ‑ncuibat
  • încuibatu‑
  • ‑ncuibatu‑
  • încuibând
  • ‑ncuibând
  • încuibându‑
  • ‑ncuibându‑
singular plural
  • încuibă
  • ‑ncuibă
  • încuibați
  • ‑ncuibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încuib
  • ‑ncuib
(să)
  • încuib
  • ‑ncuib
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (tu)
  • încuibi
  • ‑ncuibi
(să)
  • încuibi
  • ‑ncuibi
  • încuibai
  • ‑ncuibai
  • încuibași
  • ‑ncuibași
  • încuibaseși
  • ‑ncuibaseși
a III-a (el, ea)
  • încuibă
  • ‑ncuibă
(să)
  • încuibe
  • ‑ncuibe
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibă
  • ‑ncuibă
  • încuibase
  • ‑ncuibase
plural I (noi)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
(să)
  • încuibăm
  • ‑ncuibăm
  • încuibam
  • ‑ncuibam
  • încuibarăm
  • ‑ncuibarăm
  • încuibaserăm
  • ‑ncuibaserăm
  • încuibasem
  • ‑ncuibasem
a II-a (voi)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
(să)
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibați
  • ‑ncuibați
  • încuibarăți
  • ‑ncuibarăți
  • încuibaserăți
  • ‑ncuibaserăți
  • încuibaseți
  • ‑ncuibaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuibă
  • ‑ncuibă
(să)
  • încuibe
  • ‑ncuibe
  • încuibau
  • ‑ncuibau
  • încuiba
  • ‑ncuiba
  • încuibaseră
  • ‑ncuibaseră
încuibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuiba, încuibezverb

  • 1. A se instala undeva fără să fie dorit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: instala
    • format_quote Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Despre nenorociri, nevoi, boli etc.: DLRLC
      • format_quote Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. DLRLC
      • format_quote Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. DLRLC
      • format_quote Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. DLRLC
etimologie:
  • În + cuib DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.