13 definiții pentru încuiba
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUIBA, încuibez, vb. I. Refl. A se instala undeva fără să fie dorit. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încuib] – În + cuib.
încuiba [At: VARLAAM, C. 371/2 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: încuib, ~bez / E: în- + cuib] 1 vr (D. animale, păsări, șeipi) A-și face cuib Si: a se încuibura (1). 2 vr A se așeza unde nu-i este locul Si: a se încuibura (2). 3 vr (Fig; d. un viciu, o boală, un rău etc., udp „în”, „între”, „pe la”) A se înrădăcina. 4-5 vtr (Îe) A i (se) ~ în cap A-i intra în cap o idee Si: a (se) încuibura (4-5). 6 vtf (Înv; fig) A sădi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUIBA, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încuib] – În + cuib.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCUIBA, încuibez și (mai rar) încuib, vb. I. Refl. A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se vîrî unde nu-i este locul; a se oploși. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28. ◊ Fig. (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. ♦ (Rar, despre sentimente) A pătrunde adînc, a se înfige cu putere, a se cuibări. O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A cuprinde, a adăposti. Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNCUIBA mă ~ez intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomodând. 2) fig. (despre sentimente, stări etc.) A pătrunde adânc; a prinde rădăcini adânci. /în + cuib
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încuibà v. 1. a-și face cuibul; 2. fig. a se așeza, a prinde rădăcină: cu amărăciunea vie ’n suflet încuibată AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încuibi v vz încuiba
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încúĭb și -éz, a -á v. intr. (d. cuĭb). Vechĭ. Am cuĭbu: acolo păsărĭ vor încuĭba. V. refl. Am cuĭbu: acolo păsările se vor încuĭba. Azĭ. Mă stabilesc, (fig.) mă înrădăcinez: gîndaciĭ s’aŭ încuĭbat în casă, Jidaniĭ în țară, boala în oase. – Vechĭ și -buĭesc. V. cuĭbăresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încuiba (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încuibez, 3 se încuibează; conj. prez. 1 sg. să mă încuibez, 3 să se încuibeze; imper. 2 sg. afirm. încuibează-te; ger. încuibându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încuiba (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încuibează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încuiba vb., ind. prez. 1 sg. încuibez, 3 sg. și pl. încuibează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCUIBA vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUIBA vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încuiba, încuibezverb
- 1. A se instala undeva fără să fie dorit. DEX '09 DLRLCsinonime: instala
- Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28. DLRLC
- Despre nenorociri, nevoi, boli etc.: DLRLC
- Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. DLRLC
- Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. DLRLC
- Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. DLRLC
-
- 1.1. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuibări pătrunde statornici înfige înrădăcina înțeleni
- O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. DLRLC
- S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. DLRLC
-
-
- Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + cuib DEX '98 DEX '09