3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIÁT2, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a înțelege noul, care nu iese din părerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. încuia.

ÎNCUIÁT2, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a înțelege noul, care nu iese din părerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. încuia.

ÎNCUIÁT1 s. n. Încuiere. – V. încuia.

ÎNCUIÁT1 s. n. Încuiere. – V. încuia.

încuiat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 29 / V: ~iet / Pl: ~uri / E: încuia] 1-4 Încuiere (1-4). 5 (Pop) Constipație. 6-12 Încuiere (6-12).

încuiat2, ~ă [At: CORESI, EV. 124/25 / V: ~iet, ~unat / Pl: ~ați, ~e / E: încuia] 1 a Închis cu cheia, cu zăvorul, cu lacătul etc. 2 a (Pop) Constipat. 3-4 smf, a (Fig; fam) (Om) incapabil de a înțelege noul. 5 a (Pex) Care nu este sociabil. 6 a Insensibil la argumente. 7 a Lipsit de orizont. 8 a Care nu iese din părerile lui. 9 a Prost. 10 a Izolat într-o cameră.

ÎNCUIÁT, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. (Despre uși, porți, p. ext. despre încăperi sau obiecte) Închis cu cheia, cu zăvorul. La ușile lor încuiate Mai adaugă lăcate. BENIUC, V. 112. A rămas lada-ncuiată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ♦ (Despre persoane) Izolat într-o încăpere închisă cu cheia. Le ține pe toate [fetele] închise la un loc într-o cămară din palatul său, încuiate și zăvorîte cu nouă uși de fer. ISPIRESCU, L. 232. 2. (Popular) Constipat. ♦ Fig. (Familiar) Cu idei înguste, fără orizont, incapabil să primească idei noi; p. ext. necomunicativ, tăcut, nesociabil. Nu-s un magistrat îmbîcsit, încuiat. GALAN, Z. R. 152.

ÎNCUIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCUIA și A SE ÎNCUIA. 2) fig. (despre persoane) Care nu este comunicativ. /v. a (se) încuia

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. ♦ A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

încuia [At: CORESI, EV. 50/35 / V: (înv) încui (Ban) ~una (Pzi: încun) / Pzi: încui / E: ml *(in)cuneo, -are] 1-2 vtr A (se) închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt. 3 vt A ține pe cineva închis într-o încăpere. 4 vr A se izola într-o încăpere. 5 vt (Fig; pfm) A face pe cineva să nu mai aibă ce răspunde. 6-7 vtr (Pop) A (se) constipa. 8 vt A bara un drum. 9-10 vtr (Fig; d. gură, urechi) A (se) astupa. 11 vt (Trs; înv; fig) A încheia. 12 vr (Fig; pex) A se însingura. 13 vr (Pop; d. femei însărcinate) A nu putea naște. 14 vr (Pop; d. femei) A nu putea avea copii.

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reține pe cineva închis într-o încăpere. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la uși, porți, lacăte, p. ext. la încăperi, case) A închide cu cheia, cu zăvorul. Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6. Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251. ♦ (Cu privire la ființe sau la obiecte) A izola într-o încăpere închisă cu cheia. Mînă caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21. ♦ Fig. (Familiar, cu privire la persoane) A înfunda, a lăsa rușinat, încurcat, fără putință de a mai răspunde. 2. (Popular) A constipa.

A SE ÎNCUIÁ mă încúi intranz. A căpăta constipație; a se constipa. /<lat. incuneare

A ÎNCUIÁ încúi tranz. 1) (ușa, camere etc.) A închide cu o încuietoare. 2) (ființe sau obiecte) A separa într-o încăpere închisă cu o încuietoare. 3) pop. A face să se încuie. /<lat. incuneare

încuiá v. a (se) închide cu cheia. [Lat. CUNEARE].

îmcúĭ, a -ĭá v. tr. (d. cuĭ [ca lat. cláudere, clúdere, a închide, d. clavus, cuĭ, că vechile cheĭ eraŭ ca niște cuĭe]. V. închid, cheĭe). Închid cu cheĭa. Constip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încuiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încúi, 3 încúie, 1 pl. încuiém; conj. prez. 3 sg. să încúie; ger. încuínd

încuiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încúi, 3 sg. și pl. încúie, 1 pl. încuiém; ger. încuínd

încuia (ind. prez. 1 sg. încui, 3 sg. și pl. încuie, 1 pl. încuiem)

încuiu, -uie 3 ind. și conj., -uiam imp.

arată toate definițiile

Intrare: încuiat (adj.)
încuiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatul
  • încuiatu‑
  • ‑ncuiatul
  • ‑ncuiatu‑
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiata
  • ‑ncuiata
plural
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiații
  • ‑ncuiații
  • încuiate
  • ‑ncuiate
  • încuiatele
  • ‑ncuiatele
genitiv-dativ singular
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatului
  • ‑ncuiatului
  • încuiate
  • ‑ncuiate
  • încuiatei
  • ‑ncuiatei
plural
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiaților
  • ‑ncuiaților
  • încuiate
  • ‑ncuiate
  • încuiatelor
  • ‑ncuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încuiat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatul
  • încuiatu‑
  • ‑ncuiatul
  • ‑ncuiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatului
  • ‑ncuiatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiere
  • ‑ncuiere
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatu‑
  • ‑ncuiatu‑
  • încuind
  • ‑ncuind
  • încuindu‑
  • ‑ncuindu‑
singular plural
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiați
  • ‑ncuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încui
  • ‑ncui
(să)
  • încui
  • ‑ncui
  • încuiam
  • ‑ncuiam
  • încuiai
  • ‑ncuiai
  • încuiasem
  • ‑ncuiasem
a II-a (tu)
  • încui
  • ‑ncui
(să)
  • încui
  • ‑ncui
  • încuiai
  • ‑ncuiai
  • încuiași
  • ‑ncuiași
  • încuiaseși
  • ‑ncuiaseși
a III-a (el, ea)
  • încuie
  • ‑ncuie
(să)
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiase
  • ‑ncuiase
plural I (noi)
  • încuiem
  • ‑ncuiem
(să)
  • încuiem
  • ‑ncuiem
  • încuiam
  • ‑ncuiam
  • încuiarăm
  • ‑ncuiarăm
  • încuiaserăm
  • ‑ncuiaserăm
  • încuiasem
  • ‑ncuiasem
a II-a (voi)
  • încuiați
  • ‑ncuiați
(să)
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiarăți
  • ‑ncuiarăți
  • încuiaserăți
  • ‑ncuiaserăți
  • încuiaseți
  • ‑ncuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuie
  • ‑ncuie
(să)
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiau
  • ‑ncuiau
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiaseră
  • ‑ncuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încuiat (adj.)

etimologie:

  • vezi încuia
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

încuiat (s.n.)

etimologie:

  • vezi încuia
    surse: DEX '98 DEX '09

încuia încuiere

  • 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: închide antonime: descuia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83.
      surse: DLRLC
    • Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: separa attach_file un exemplu
      exemple
      • Mână caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: izola
    • 1.3. figurat familiar A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfunda
  • 2. tranzitiv reflexiv popular A (se) constipa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constipa

etimologie: