ÎNCUIAT, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. (Despre uși, porți, p. ext. despre încăperi sau obiecte) Închis cu cheia, cu zăvorul. La ușile lor încuiate Mai adaugă lăcate. BENIUC, V. 112. A rămas lada-ncuiată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ♦ (Despre persoane) Izolat într-o încăpere închisă cu cheia. Le ține pe toate [fetele] închise la un loc într-o cămară din palatul său, încuiate și zăvorîte cu nouă uși de fer. ISPIRESCU, L. 232. 2. (Popular) Constipat. ♦ Fig. (Familiar) Cu idei înguste, fără orizont, incapabil să primească idei noi; p. ext. necomunicativ, tăcut, nesociabil. Nu-s un magistrat îmbîcsit, încuiat. GALAN, Z. R. 152.