2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împuținat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: împuțina] 1-4 Împuținare (1-4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.

împuținat2, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 29 / Pl: ~ați, ~e / E: împuțina] 1-3 Care a scăzut (numeric) (cantitativ sau) ca mărime Si: micșorat. 4 Care a scăzut ca intensitate Si: diminuat. $5 Slăbit. 6 Redus ca foiță fizică. 7 (Fig) Descurajat2. 8 (Fig) Înfricoșat2.

ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a devenit (ori a fost) redus, scăzut (ca număr sau mărime); micșorat, descrescut, diminuat, slăbit. Anculia părea împuținat, scăzut la trup, fața-i era pămîntie. DUMITRIU, V. L. 78. Îți vorbește un moșneag cu puterile împuținate, care a prins rădăcină și mușchi. C. PETRESCU, R. DR. 159. O văzu mai împuținată la trup, mai îmbătrînită. id. C. V. 233.

împuțina [At: PSALT. 232f / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.

A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at.A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin

A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin

împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză

împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUȚINÁT adj. v. redus.

ÎMPUȚINAT adj. micșorat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.)

ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori

A se împuțina ≠ a se înmulți

arată toate definițiile

Intrare: împuținat
împuținat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuținat
  • ‑mpuținat
  • împuținatul
  • împuținatu‑
  • ‑mpuținatul
  • ‑mpuținatu‑
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținata
  • ‑mpuținata
plural
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținații
  • ‑mpuținații
  • împuținate
  • ‑mpuținate
  • împuținatele
  • ‑mpuținatele
genitiv-dativ singular
  • împuținat
  • ‑mpuținat
  • împuținatului
  • ‑mpuținatului
  • împuținate
  • ‑mpuținate
  • împuținatei
  • ‑mpuținatei
plural
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținaților
  • ‑mpuținaților
  • împuținate
  • ‑mpuținate
  • împuținatelor
  • ‑mpuținatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împuțina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținare
  • ‑mpuținare
  • împuținat
  • ‑mpuținat
  • împuținatu‑
  • ‑mpuținatu‑
  • împuținând
  • ‑mpuținând
  • împuținându‑
  • ‑mpuținându‑
singular plural
  • împuținea
  • ‑mpuținea
  • împuținați
  • ‑mpuținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împuținez
  • ‑mpuținez
(să)
  • împuținez
  • ‑mpuținez
  • împuținam
  • ‑mpuținam
  • împuținai
  • ‑mpuținai
  • împuținasem
  • ‑mpuținasem
a II-a (tu)
  • împuținezi
  • ‑mpuținezi
(să)
  • împuținezi
  • ‑mpuținezi
  • împuținai
  • ‑mpuținai
  • împuținași
  • ‑mpuținași
  • împuținaseși
  • ‑mpuținaseși
a III-a (el, ea)
  • împuținea
  • ‑mpuținea
(să)
  • împuțineze
  • ‑mpuțineze
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuțină
  • ‑mpuțină
  • împuținase
  • ‑mpuținase
plural I (noi)
  • împuținăm
  • ‑mpuținăm
(să)
  • împuținăm
  • ‑mpuținăm
  • împuținam
  • ‑mpuținam
  • împuținarăm
  • ‑mpuținarăm
  • împuținaserăm
  • ‑mpuținaserăm
  • împuținasem
  • ‑mpuținasem
a II-a (voi)
  • împuținați
  • ‑mpuținați
(să)
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținarăți
  • ‑mpuținarăți
  • împuținaserăți
  • ‑mpuținaserăți
  • împuținaseți
  • ‑mpuținaseți
a III-a (ei, ele)
  • împuținea
  • ‑mpuținea
(să)
  • împuțineze
  • ‑mpuțineze
  • împuținau
  • ‑mpuținau
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținaseră
  • ‑mpuținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împuținat

  • 1. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: micșorat redus scăzut (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Anculia părea împuținat, scăzut la trup, fața-i era pămîntie. DUMITRIU, V. L. 78.
      surse: DLRLC
    • Îți vorbește un moșneag cu puterile împuținate, care a prins rădăcină și mușchi. C. PETRESCU, R. DR. 159.
      surse: DLRLC
    • O văzu mai împuținată la trup, mai îmbătrînită. C. PETRESCU, C. V. 233.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împuțina
    surse: DEX '98 DEX '09

împuțina împuținare

  • 1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora.
    exemple
    • Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253.
      surse: DLRLC
    • Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432.
      surse: DLRLC
    • Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71.
      surse: DLRLC
    • Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169.
      surse: DLRLC
    • figurat Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descuraja înfricoșa un exemplu
      exemple
      • Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + puțin
    surse: DEX '98 DEX '09