2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrumutare sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 217/28 / Pl: ~tări / E: împrumuta] 1-2 împrumut (1-2). 3-4 (Oferire cuiva sau) luare de la cineva a unei sume de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare Si: (pop) împrumutat1 (3-4), (înv) împrumutătură (3-4). 5-6 (Îlav) Cu ~ (Cu) împrumut (1-2). 7 (Lin) Preluare a unor cuvinte din altă limbă Si: împrumutat1 (5). 8 Preluare a unor obiceiuri ale altei comunități Si: (pop) imprumutat1 (6), (înv) împrumutătură (5). 9 (Pex) Imitare. 10 (Pop) Zile împrumutate2 (5).

ÎMPRUMUTÁRE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTÁRE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a împrumuta; împrumut. Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218. Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107.

împrumuta [At: PSALT. 69/35 / Pzi: împrumut, (înv) ~tez / E: împrumut] 1-2 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 3-4 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva o sumă de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare. 5 vt (Lin) A prelua cuvinte dintr-o altă limbă. 6 A adopta obiceiuri ale unei alte comunități. 7 (Pex) A imita.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement în cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. ◊ Fig. Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Am împrumutat bani de la un prieten.Refl. (Popular, construit cu prep. «la») Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.

A ÎMPRUMUTÁ împrumút tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut

împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrumutáre s. f., g.-d. art. împrumutắrii

împrumutáre s. f., g.-d. art. împrumutărtii

împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă

împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. și pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRUMUTÁRE s. v. creditare.

ÎMPRUMUTARE s. (FIN.) creditare. (~ cuiva cu suma de...)

ÎMPRUMUTÁ vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

Intrare: împrumutare
împrumutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutare
  • ‑mprumutare
  • împrumutarea
  • ‑mprumutarea
plural
  • împrumutări
  • ‑mprumutări
  • împrumutările
  • ‑mprumutările
genitiv-dativ singular
  • împrumutări
  • ‑mprumutări
  • împrumutării
  • ‑mprumutării
plural
  • împrumutări
  • ‑mprumutări
  • împrumutărilor
  • ‑mprumutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: împrumuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutare
  • ‑mprumutare
  • împrumutat
  • ‑mprumutat
  • împrumutatu‑
  • ‑mprumutatu‑
  • împrumutând
  • ‑mprumutând
  • împrumutându‑
  • ‑mprumutându‑
singular plural
  • împrumu
  • ‑mprumu
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrumut
  • ‑mprumut
(să)
  • împrumut
  • ‑mprumut
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (tu)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
(să)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutași
  • ‑mprumutași
  • împrumutaseși
  • ‑mprumutaseși
a III-a (el, ea)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumută
  • ‑mprumută
  • împrumutase
  • ‑mprumutase
plural I (noi)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
(să)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutarăm
  • ‑mprumutarăm
  • împrumutaserăm
  • ‑mprumutaserăm
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (voi)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
(să)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutarăți
  • ‑mprumutarăți
  • împrumutaserăți
  • ‑mprumutaserăți
  • împrumutaseți
  • ‑mprumutaseți
a III-a (ei, ele)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumutau
  • ‑mprumutau
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutaseră
  • ‑mprumutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrumutare

  • 1. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creditare împrumut 2 exemple
    exemple
    • Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218.
      surse: DLRLC
    • Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împrumuta
    surse: DEX '98 DEX '09

împrumuta împrumutare împrumutat

  • 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267.
      surse: DLRLC
    • Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36.
      surse: DLRLC
    • Am împrumutat bani de la un prieten.
      surse: DLRLC
    • popular Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: importa (marfă) 2 exemple
    exemple
    • Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41.
      surse: DLRLC
    • Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *impromutare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • împrumut
    surse: DEX '09 DEX '98