2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împreunat, ~ă a [At: BIBLIA (1688) p2 8/27 / Pl: ~ați, ~e / E: împreuna] 1 (Îvp) Care s-a adunat la un loc cu alții. 2 (Pgn) Unit. 3 Îmbinat. 4 Care săvârșește actul sexual. 5 Însoțit. 6 Căsătorit. 7 Încheiat. 8 Care s-a întâlnit cu cineva. 9 (Înv) Întâmpinat.

ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.

ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat; încheiat2. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.

ÎMPREUNÁT, -Ă, împreunați, -te, adj. Îmbinat, unit, strîns la un loc. Privea uimit fata îmbrăcată în alb, care sta între doi brazi cu cetina împreunată. VORNIC, P. 49.

împreuna [At: CORESI, E. 20/10, ap. COD. VOR. 160/6 / V: ~ura / Pzi: împreun, împreun / E: împreună] 1-2 vtr A (se) aduna Ia un loc. 3-4 vtr A (se) uni. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtrr (A săvârși sau) a face să săvârșească actul sexual. 9 vt (Rar) A întruni. 10-11 vtr A (se) căsători. 12 vr A se întâlni. 13 vt (Înv) A întâmpina.

ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună.

ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună.

ÎMPREUNÁ, împreún și împreunez, vb. I. Refl. 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. ◊ Tranz. Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A întruni, a cumula.Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Unds-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împréun (EMINESCU, O. I 97).

A SE ÎMPREUNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună

A ÎMPREUNÁ ~éz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună

împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din în-pre-un].

împreún și -éz, a v. tr. Pun împreună, unesc. Împărechez. V. refl. Mă unesc: ramurile arborilor se împreună. Mă împărechez (vorbind de sexurĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză

împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. și pl. împreuneáză/împreúnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREUNÁT adj. v. unit.

ÎMPREUNAT adj. îmbinat, îngemănat, reunit, unit. (Elemente ~ ale unui tot.)

ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.

ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni.

ÎMPREUNA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui ansamblu.) 2. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

împreuna vb. v. ÎNSUMA. ÎNTRUNI.

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleți, a separa

arată toate definițiile

Intrare: împreunat
împreunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatul
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatul
  • ‑mpreunatu‑
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunata
  • ‑mpreunata
plural
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunații
  • ‑mpreunații
  • împreunate
  • ‑mpreunate
  • împreunatele
  • ‑mpreunatele
genitiv-dativ singular
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatului
  • ‑mpreunatului
  • împreunate
  • ‑mpreunate
  • împreunatei
  • ‑mpreunatei
plural
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunaților
  • ‑mpreunaților
  • împreunate
  • ‑mpreunate
  • împreunatelor
  • ‑mpreunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împreuna
împreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: îm-pre-u-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreunea
  • ‑mpreunea
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
(să)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
(să)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
împreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreu
  • ‑mpreu
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreun
  • ‑mpreun
(să)
  • împreun
  • ‑mpreun
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
(să)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împreunat

etimologie:

  • vezi împreuna
    surse: DEX '98 DEX '09

împreuna împreunare împreunat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina.
    exemple
    • Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65.
      surse: DLRLC
    • Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119.
      surse: DLRLC
    • figurat Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16.
      surse: DLRLC
    • Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc tranzitiv factitiv A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împerechea 2 exemple
    exemple
    • Unds-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648.
      surse: DLRLC
    • Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117.
      surse: DLRLC
  • comentariu Accentuat și: împreun.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • împreună
    surse: DEX '09 DEX '98