5 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărat sm [At: PSALT. 2/3 / V: (îvr) părat / Pl: ~ați / E: ml *imperator] 1 Suveran suprem al unui imperiu. 2 (Îcs) De-a ~tu’ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (La jocul cu arșice) Bei. 4 (Orn; reg; îc) ~tul-păsărilor Împărățel (Troglodytes troglodytes). 5 (Iht; reg; îc) ~ul-năbușcei Babușcă de culoare roșie-cărămizie, din bălțile Dunării. 6 (Iht; reg; îc) ~ul-cegăi Cegă (Pungitius platygaster). 7 (Iht; reg; îc) ~ul-crapului Varietate de crap nedefinită mai îndeaproape Si: boiernaș (3). 8 (Iht; reg; îc) ~ul-plăticăi Plătică (Abramis brcima). 9 (Fig) Conducător. 10 (Fig) Stăpân. 11 (Rel) Dumnezeu. 12 (Fig; în orațiile de nuntă șîs -ul mare) Mire. 13 (Fig; în jocul popular brezaia) Vătaf. 14 (Ast; fig; îs) Stelele ~aților Steaua polară Si: candela cerului, steajăr.

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator.

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator.

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat! COȘBUC, P. I 58. Împăratul, fratele craiului, se numea Verde-Împărat. CREANGĂ, P. 183. Împărat și proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Stăpîn, conducător. De-acum sînt împăratul lumii!... Vie zmei, balauri, pajuri năzdrăvane, le voi combate, le voi învinge. ALECSANDRI, T. I 436.

ÎMPĂRÁT ~ți m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; monarh; suveran; rigă; rege. 2) fig. Stăpân cu puteri nelimitate. /<lat. imperator

împărat m. 1. suveranul unui imperiu; 2. pop. rege: un fecior de împărat, Solomon imparat. [Lat. IMPERATOR].

împărát m. (din nom. latin imperátor). Suveranu unuĭ imperiŭ. – Și ump- (Mold. sud).

împăra [At: PRAV. MOLD. 91 / Pzi: ~rez / E: ml impalo, -are] (Îvr) 1 vt A bate pari în pământ. 2 vt A pune araci la vie. 3 vt (Reg) A coase cu un ac gros. 4 vr A se înțepa. 5 vt A face public ceva.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Părul care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. Bărbile le crescuseră mari. DUMITRIU, B. F. 154. Așa vă treceți, bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata, Și plînge mama pe ceaslov Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 12. Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrînă, Iar pumnii-n loc de aur strîngeau în ei țărînă. COȘBUC, P. II 79. Drept în fața lui Dan se ivi un om înalt, cu barba lungă și sură. EMINESCU, N. 51. ◊ (Lungimea bărbii indica odinioară ierarhia boierească) Văzîndu-mă cu barbă, m-au cunoscut că sînt de treapta divanului. GOLESCU, Î. 146. ◊ Expr. A trage nădejde ca spînul de barbă = a nădăjdui ceva ce nu se poate realiza. A rîde în barbă = a rîde în sine. A șopti în barbă = a spune ceva încet, numai pentru sine. Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă... EMINESCU, O. I 147. ◊ (Urmat de atribute ca: «lungă», «lată», «deasă», «sură» etc. și formînd locuțiuni atributive, întrebuințate uneori ca porecle) Irina zări o barbă stufoasă și neagră ca fundul ceaunului. BUJOR, S. 83. Spune, spune, barbă-sură, Căișorii cum se fură. TEODORESCU, P. P. 299. Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustață, Și acum barbă stufoasă... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. ◊ Compuse: barba-caprei = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-deschis (Tragopogon major); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se deschid seara și se închid dimineața și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; se cultivă ca plantă de ornament (Mirabilis Jalepa); barba-lupului = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = plantă erbacee a cărei tulpină, conținînd silice, se întrebuințează în medicină, precum și în industrie la lustruitul mobilelor (Equisetum arvense). 2. Bărbie. Uracu, încăpățînat, ședea împietrit... cu barba-n pumni. BUMITRIU, B. F. 104. Se frecă la ochi... și ce să vază? O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma, cu barba adusă, de părea că sta să o apuce de nasu-i. ISPIRESCU, L. 206. 3. Țepii sau țepușele de la spicele cerealelor. Barba grîului.

ÎMPĂRÁ, împăréz, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. – Lat. impalare (< palare).

împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într’un par și s’a împărat. Vestesc (punînd un semn într’un par): a împăra satu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărát s. m., pl. împăráți

împărát s. m., pl. împăráți

bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului

bárba-împărátului s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRÁT s. (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator, împărăție.

ÎMPĂRAT s. (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator. împărăție.

BARBA-ÎMPĂRÁTULUI s. v. curcubeu, pansea, panseluță, trei-frați-pătați, zorea.

arată toate definițiile

Intrare: Împărat
Împărat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Împărat
Intrare: împărat (part.)
împărat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DLRM, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratul
  • împăratu‑
  • ‑mpăratul
  • ‑mpăratu‑
  • împăra
  • ‑mpăra
  • împărata
  • ‑mpărata
plural
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împărații
  • ‑mpărații
  • împărate
  • ‑mpărate
  • împăratele
  • ‑mpăratele
genitiv-dativ singular
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratului
  • ‑mpăratului
  • împărate
  • ‑mpărate
  • împăratei
  • ‑mpăratei
plural
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împăraților
  • ‑mpăraților
  • împărate
  • ‑mpărate
  • împăratelor
  • ‑mpăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: împărat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratul
  • împăratu‑
  • ‑mpăratul
  • ‑mpăratu‑
plural
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împărații
  • ‑mpărații
genitiv-dativ singular
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratului
  • ‑mpăratului
plural
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împăraților
  • ‑mpăraților
vocativ singular
  • împăratule
  • ‑mpăratule
  • împărate
  • ‑mpărate
plural
  • împăraților
  • ‑mpăraților
Intrare: barba-împăratului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-împăratului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-împăratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: împăra
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăra
  • ‑mpăra
  • împărare
  • ‑mpărare
  • împărat
  • ‑mpărat
  • împăratu‑
  • ‑mpăratu‑
  • împărând
  • ‑mpărând
  • împărându‑
  • ‑mpărându‑
singular plural
  • împărea
  • ‑mpărea
  • împărați
  • ‑mpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărez
  • ‑mpărez
(să)
  • împărez
  • ‑mpărez
  • împăram
  • ‑mpăram
  • împărai
  • ‑mpărai
  • împărasem
  • ‑mpărasem
a II-a (tu)
  • împărezi
  • ‑mpărezi
(să)
  • împărezi
  • ‑mpărezi
  • împărai
  • ‑mpărai
  • împărași
  • ‑mpărași
  • împăraseși
  • ‑mpăraseși
a III-a (el, ea)
  • împărea
  • ‑mpărea
(să)
  • împăreze
  • ‑mpăreze
  • împăra
  • ‑mpăra
  • împără
  • ‑mpără
  • împărase
  • ‑mpărase
plural I (noi)
  • împărăm
  • ‑mpărăm
(să)
  • împărăm
  • ‑mpărăm
  • împăram
  • ‑mpăram
  • împărarăm
  • ‑mpărarăm
  • împăraserăm
  • ‑mpăraserăm
  • împărasem
  • ‑mpărasem
a II-a (voi)
  • împărați
  • ‑mpărați
(să)
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împărați
  • ‑mpărați
  • împărarăți
  • ‑mpărarăți
  • împăraserăți
  • ‑mpăraserăți
  • împăraseți
  • ‑mpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • împărea
  • ‑mpărea
(să)
  • împăreze
  • ‑mpăreze
  • împărau
  • ‑mpărau
  • împăra
  • ‑mpăra
  • împăraseră
  • ‑mpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărat

  • 1. Suveran (absolut) al unui imperiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: monarh rege rigă suveran 4 exemple
    exemple
    • De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat! COȘBUC, P. I 58.
      surse: DLRLC
    • Împăratul, fratele craiului, se numea Verde-Împărat. CREANGĂ, P. 183.
      surse: DLRLC
    • Împărat și proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56.
      surse: DLRLC
    • poetic Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

barba-împăratului

etimologie: