16 definiții pentru suveran (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUVERÁN, -Ă, suverani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh; rege. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

SUVERÁN, -Ă, suverani -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

SUVERÁN1, -Ă, suverani, -e, adj. 1. Care este deasupra tuturor, care are autoritatea supremă. Putere suverană.Ați comandat foc asupra palatului și asupra poporului suvera. CAMIL PETRESCU, O. II 562. ◊ Suveranul pontif v. pontif. 2. Fig. Absolut, fără margini, total. Dispreț suveran.

SUVERÁN2, -Ă, suverani, -e, s. m. și f. 1. Conducător suprem al unei monarhii; monarh. Tronul n-a pus un interes viu și particular decît atunci cînd interesele sale materiale erau în joc, cînd progresul desăvîrșit pentru stat putea să aducă suveranului un cîștig personal. LIT. ANTIMONARHICĂ 140. Cunună de oțel și pietre scumpe împodobește fruntea suveranilor noștri. Cunună de spini strînge și însîngerează fruntea poporului. PAS, L. II 135. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. ◊ Fig. Aci eu singur sînt suveran și dau ordine în zona vamală a portului. BART, S. M. 89. 2. Fig. Persoană sau colectivitate care e liberă să dispună de soarta sa, de actele sale, de interesele sale etc. Oamenii nu pot păși spre desăvîrșire și a fi frați unii cu alții, fără numai în acele societăți unde poporul va fi suveran, adică stăpîn pe sineși. BĂLCESCU, O. I 350. Singurul suveran sau stăpîn e nația întreagă, adică poporul, și poporul își pune în lucrare puterea prin slujbașii aleși de dînsul. id. ib. 352.

SUVERÁN, -Ă adj. Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♦ Care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. // s.m. și f. Monarh, rege, împărat. ♦ (Fig.) Cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. [Cf. fr. souverain, lat.t. suveranus].

SUVERÁN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m. f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus)

SUVERÁN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; rigă; rege; împărat. 2) fig. Persoană care dispune liber de soarta sa, de acțiunile și de faptele sale. /<fr. souverain

SUVERÁN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă cea mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere ~ă. 2) (despre state, popoare) Care posedă independență națională, politică și economică; aflat în stare de independență națională, politică și economică; independent; liber; slobod; autonom; neatârnat. /<fr. souverain

suveran a. 1. care e învestit cu autoritatea supremă: domn suveran; steagul înainte-i cu semne suverane AL.; 2. care judecă în ultimul resort: Curte suverană; 3. extrem: un dispreț suveran. ║ m. 1. cel ce posedă autoritatea supremă: monarh, potentat; 2. monedă de aur engleză, numită și livră sterlingă.

*suverán, -ă adj. (fr. souverain, d. lat. pop. *superanus, derivat d. super, deasupra, it. sovrano). Suprem: binele suveran, un suveran dispreț. Discreționar, dictatorial: putere suverană. Domnitor: principe suveran. Infailibil, neîntrecu: remediŭ suveran. S. m. și f. Monarh, șef de stat. În Anglia, alt nume al lireĭ sterline (25 fr. 26 la 1916). Adv. În mod suveran: Curtea de Casațiune judecă suveran (saŭ: suveranamente!).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suverán adj. m., s. m., pl. suveráni; adj. f., s. f. suveránă, pl. suveráne

suverán adj. m., s. m., pl. suveráni; f. sg. suveránă, pl. suveráne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUVERÁN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă.

SUVERAN adj., s. 1. adj. absolut, necondiționat, suprem. (Autoritate ~.) 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. (POLITICĂ) independent, liber, neatîrnat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 4. s. (POLITICĂ) monarh, rege, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 5. s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.) 6. s. (BIS.) suveranul pontif = papă, pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POPORUL SUVERAN, periodic politic și literar editat la București, în timpul Revoluției din 1848 (19 iun./1 iul.-11/23 sept.) de către D. Bolintineanu (redactor responsabil), N. Bălcescu, C. Bolliac, Al. Zanne, P. Teulescu și Gr. Alexandrescu. Tribună a ideologiei revoluționarilor radicali.

Intrare: suveran (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suveran
  • suveranul
  • suveranu‑
plural
  • suverani
  • suveranii
genitiv-dativ singular
  • suveran
  • suveranului
plural
  • suverani
  • suveranilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)